Paris, ziua III (foto)

Cum obiectivele turistice nu mai sunt un mister pentru noi și e și prima noastră vizită în Paris vara, nu puteam petrece ultima zi decât pe plajă. Asta după o oră de ping pong în parcul din les Halles, firește.

În timp ce pozam oamenii la dușuri, m-a oprit un bărbat cu pălărie și baston și m-a întrebat de ce fac poze? I-am răspuns că-mi plac oamenii și-mi place să le surprind emoțiile. Atunci mi-a spus că și lui îi plac oamenii și-i place să-i facă fericiți. Mi-a întins pumnul strâns și mi-a zis să suflu de 3 ori. Deși nu am încredere în străini și sunt foarte suspicioasă, am suflat.

A apărut o gărgăriță, iar bătrânul meu a zis că e magician. I-am dat la schimb o bilă de ping pong ca să-i mulțumesc și l-am văzut surprins, deci sunt și eu o mică magiciană.

Ce mi-a mai plăcut în oraș? Păi, copacii care ar putea să candideze cu succes pe postul de soldați. Stau deja drepți și mai sunt și camuflați, ce să ceri mai mult?

Noua mea coafură și costumul vintage.

Oamenii care jucau petanque la 11 dimineața.

Nu mi-a plăcut că am luat bătaie. Dar mi-a plăcut că am avut un mare grup de suporteri împărțiți egal pentru Monsieur și pentru Madame. Chiar ziceam că ar fi fost buni niște copii de mingi la jocul ăsta și dorința mi s-a împlinit. Felicitări Monsieur, norocul începătorului!

Locul special amenajat pentru lectură de-a lungul Senei. Un fel de lecturi urbane de la noi.

Șezlongurile la discreția oricui.

Și, firește, piscina (care nu e în poză, dar confirm că e acolo, cu program de intrare).

Înapoi spre casă ne-au mai plăcut copiii care jucau ascunselea după tufișuri..

Bănci..

Și cei care credeau că după o umbrelă nu au cum să fie găsiți

Ne-au înmuiat inima mesajele lăsate la interfon de oamenii plecați în concediu

Și am decis că vrem să stăm pe colțul acestei clădiri, să avem storuri albe la ferestre, plante pe balcon și să ne bem cafeaua cu vecinii.

Nu e prima oară când văd plante pe pereți, dar acest perete are deja o grădină care se întinde până la cer. La propriu.

Am revenit pe pământurile belgiene care ne întâmpină cu iubire încă din tren.

Și mai venim și la toamnă :-)