ANIMAȚIE LA COLȚEA

Seară de seară mă întorc de la animest și merg de-a lungul aripii stângi a spitalului Colțea. Un alt fel de animație mi se relevă la fiecare geam nou. Un bătrân cu un bronz imaculat, pus în evidență de tifonul din jurul capului, privește visător ore întregi la buticul de vizavi cu ierburi ce alină orice durere. O fereastră mai încolo sunt jaluzele, dar se văd umbrele asistentelor care spală instrumente, se îmbracă sau dezbracă de halate. Mai departe e stinsă lumina și se văd numai umbre roșiatice de la televizorul cu antenă. Câțiva pași mai încolo e un salon cu lumină orbitoare, unde vezi toate cuierele și paturile cu bolnavi bandajați. Geamul următor e iar protejat de jaluzele și, de obicei e întuneric. Încă un salon cu televizor și oameni care fac plimbări, iar restul e somn și tăcere.

Spectacolul e același. De afară pare uneori o comedie. De cele mai multe ori însă, e o dramă mută.