ZI “BRÂNZĂ”!

De cateva zile nu mai pot adormi mai devreme de ora 3. Dimineata, of course. Ce-mi zic? Lasa ca nu ma mai culc deloc sa pot pleca la 7.30 la gara pentru un reportaj despre trenul Shakira. Dupa ce citesc diverse chestii, pe la 4 ma apuca motaiala. Sa dorm, sa nu dorm? Auzisem eu ca poti dormi chiar si cinci minute atunci cand esti realmente obosit si te trezesti tun. Imi pun ceasul sa sune. Nenorocitul!! Ce vad? 7:42; pleaca trenul si el n-a tarait! Trag blugii pe mine, pun acumulatorii in aparatul foto, ii cer lu’ tata 5 mii de acces la gara si fuga. La 8:10 eram la intrare. Trenul 12191 trage la linia 7, ba 8, ba 7. Make up your mind, people. Bine, linia 8. Merg pe peron: numai copii de mergeau in tabere, babute si mosuleti incarcati de bagaje parca erau la campionatul de culturism, nici urma de fanii Shakirei. Intreb una-alta pe acolo si ma asez pe o bancuta. Se anunta trenul. Scot aparatul. Vine, si vine, si vine, doamne ca lung mai e! Gata, e momentul unei sesiuni foto. Smile, tren! Dar ce vad? Aparatul nu se deschide. Schimb bateriile. Nici astea nu sunt bune. Cred ca m-am tampit. Sa fac poze cu telefonul? No way! Blestemata ursitoare.

8:36. Mecanicii se plimbau de colo-colo. Cand, trece un tip prin dreptul meu si se uita la mine ca la exponat de muzeu. Ce-mi zic: daca asta-i conductorul trenului, m-am scos de cateva replici ca lumea! Il las sa ia avans si pornesc dupa el. Damn, teapa. Nu era el. Merg spre locomotiva si-l vad pe omul meu cocotat la volan (chiar, trenul are volan, sau ce?). Se uita si el la mine, ma uit si eu la el, zambind. Ii zic ce-i cu mine, il intreb una-alta, nici nu cred ca stia cine-i Shakira aia. Eh, palinca asta dimineata pe stomacul gol. Si dupa ce termin cu el, il intreb cum il cheama sa-l pot cita. Ce-mi zice omul: pe mine ma cheama conductor de tren. Corect! Deci: nume – de Tren, prenume – Conductor. Excelent! Insist. Nu vrea si pace. Daca-i mai spuneam ca vreau o poza cu el cred ca se supara si pornea trenul.

8:45. Parasesc peronul cu gandul la patutul meu cald. Ajung acasa. Scot aparatul sa-l injur putin. Ce-o sa-i spun sefului? N-am facut o poza. Una!!! Ma uit mai bine la acumulatori, ce vad? Erau pusi invers! Pfff. Cat de prost tre’ sa fii? Pai, nu trebuie, dar cand esti nu prea ai ce face. Ii spun sefului grozavia, ma iarta: LOVE MY BOSS! Gata, daca am scapat, pot sa ma duc la gara sa fac poze cand se intoarce trenul de la Timisoara.

Conductor de Tren, here I come!

5 Comments

  1. Stii care e parerea mea de critic despre blog; asa ca singura remarca ar fi ca: TRENUL ARE MANIVELA (din vagile mele cunostinte ruginite), nu volan asa cum au masinile

  2. Da, mecanismul biela-manivela. Se foloseste de pe vremea locomotivelor cu aburi. Dl Goe a tras de manivela :) Si n-avea carnet de… locomotiva

  3. În anul I, la cursul lui Moraru la TV, am luat camera şi am plecat sa filmez. Nu am putut, pentru ca era pus capacul pe obiectiv, dar nu mi-am dat seama.

    După ce am rezolvat asta, tot n-am putut, pentru că era deschis căpăcelul de la butoanele de control de tip vide player.

    Data următoare, înainte să filmez, am verificat cele două lucruri şi a mers bine.