VELOCALENDAR 2014: Making of octombrie

octombrie_schita

În fiecare an, lucrul la velocalendar e o provocare pentru creativitatea și îndemânarea mea. Nu am studii de pictură și desen (începusem un curs de amatori acum un an, dar l-am lăsat din cauza jobului), așa că totul se bazează pe imaginație și pe experiențe personale.

De pildă, pentru luna octombrie, m-am inspirat din drumurile mele prin pădure, de la Iași la țară. În octombrie, traseul ăsta e de o bogăție vizuală și cromatică așa cum vezi doar în pozele la care dai like pe Facebook. Practic, ai impresia că mergi printr-un tablou și simți, dintr-o dată, că faci parte dintr-o operă de artă.

E o călătorie pe care o fac mulți oameni care merg la cules de… bureți. Este o experiență despre care nu știam nimic până anul ăsta. M-am simțit înșelată instantaneu. Atâția localnici se bucură an de an toamna de peisajele astea, în timp ce noi ne simțim striviți în orașe de clădiri, de claxoane, de autobuze prea pline, prea lente, de piste de biciclete prea nesigure. Să continuu? Nu, articolul este despre altceva.

Astăzi am lucrat cu teamă la ilustrarea pădurii din mintea mea. Nu mi-a ieșit. Ratare completă, fără drept de apel. M-am descurajat, pentru că schițasem și pictasem ore întregi. Dar dragul de Monsieur m-a ascultat cu răbdare și, nu știu prin ce magie, mi-a redat calmul. După o oră, m-am așezat la birou cu gândul să încerc altceva. Dar atunci mi-au revenit în minte toate emoțiile pe care le-am încercat în natură și am știut că nu pot să pictez altceva. Pentru că trebuie să împart și cu alți oameni sentimentul eliberării pe care ți-l dau pădurea și bicicleta.

N-am mai pictat niciodată planuri apropiate și depărtate laolaltă, așa că schița mea a consumat jumate de radieră, iar la final am numerotat fiecare copac, ca-ntr-o carte de colorat pentru copii. Acum nu-mi rămâne decât să-mi fac de cap cu culorile toamnei.

And now you know how it’s made :)

1 Comment