TARTĂ DE RUBARBĂ

Prima dată am mâncat-o la Paul, într-o seară, acum mulți ani, printre râsete cu sughițuri. Nici nu mai știu dacă mi-a plăcut sau nu, ambianța a fost regină atunci. A doua oară mi s-a făcut poftă de-a dreptul când am văzut-o și mirosit-o vara trecută în bucătăria noastră de la Bruxelles. JB era un artist francez al contrabasului și al blidelor, dar cum nu am cerut și nu ni s-a oferit, am rămas doar cu oceanul în gură. Până am văzut rubarba la supermarket o dată, de două ori, de trei ori și tocmai am primit o tavă pentru tartă cadou de casă nouă. Ohlala, roșcată suplă, nu-mi mai scapi! Rețeta nu poate fi mai simplă, mai ales dacă nu-ți frămânți mâinile în aluat și-l cumperi deja congelat, cum am făcut eu..

Rețetă tartă rubarbă

Rețeta:

 

Print

Tartă de rubarbă

Prep Time 15 minutes
Cook Time 35 minutes
Total Time 50 minutes

Ingredients

Aluat tartă dulce (Linco)

Rubarbă (vreo 2-3 tuburi la o tavă mică)

2 ouă mari

Zahăr (150-200g în funcție de preferințe, mie-mi place dulce)

Lapte (o lingură-două)

Smântână (două-trei linguri)

Esență vanilie (opțional)

Scorțișoară (opțional)

---

Instructions

  1. Întinzi aluatul în tavă. Cele congelate vin la pachet cu folia de copt.

  2. Speli și tai rubarba în cubulețe. Acoperi aluatul cu ele.

  3. Bați ouăle cu zahărul.

  4. Adaugi laptele.

  5. Opțional, adaugi esența vanilie și scorțișoara.

  6. Adaugi smântâna și bați bine.

  7. Încingi cuptorul la 200 de grade.

  8. Torni compoziția peste rubarbă. (Ce bine că s-a inventat spatula de silicon!!)

  9. Dai la foc 30-35 de minute. Dacă n-ai încredere în cuptorul tău, așa ca mine, verifici din când în când să nu se ardă, muți tava mai sus și arzi de nerăbdare când începe să miroasă.

  10. Scoți de la cuptor și lași să se răcească vreo două ore. Asta-i partea cea mai grea.

 

Și pentru că din aluatul congelat mai rămăsese o bucată destul de mare și cuptorul era deja încins, am refăcut rețeta cu o mână de coacăze pe care le-am mai găsit prin frigider, pentru că două tarte nu sunt niciodată prea multe!

Tartă afine

DESERT: Chec de lămâie

Chec de lamaieCând te cheamă Citronelle, trebuie să te conformezi. Și cum la noi în familie “mâncăm lămâia ca pe măr”, ca să citez din înțelepciunea mamei, desertul de săptămâna asta este cel mai simplu chec de lămâie.

Ador rețeta asta pentru că prepararea durează foarte puțin și e nevoie de un singur vas… nimic nu-i mai neplăcut într-ale bucătăriei decât să gătești două ore, să termini de mâncat în 5 minute și apoi să mai speli vasele încă o oră.

Enfin, un deliciu dulce-acrișor care merge bine cu o cană de ceai atunci când citești sau te uiți la un film!

 

[yumprint-recipe id=’2′]

DESERT: Tiramisu

tiramisu

De când l-am mâncat prima dată gătit de mama lui Monsieur, tiramisu a devenit desertul meu preferat. De aproape un an, nu mai trece ocazie specială fără tiramisu pe masă. Și cum am ajuns să-l gătesc aproape cu ochii închiși, am decis să inaugurez pe blog o rubrică culinară și s-o deschid cu instrucțiunile pentru acest desert simplu și gustos.

[yumprint-recipe id=’1′]

REȚETE: Clătite cu sos alb și ciuperci

Pentru că sâmbătă am mâncat clătite făcute de alții, duminică mi s-a făcut poftă să gătesc. Clătite cu ciuperci și kaizer.

Clătitele se fac după rețeta asta. Cantitatea ingredientelor pentru sos depinde de câte clătite facem. Eu am făcut 20 de clătite, așa că am folosit 20 de ciuperci, o halcă medie de kaizer, 3 bucățele de usturoi, două cepe, 300 g cremă de brânză cu verdeață și 100 g de cașcaval.

Într-o tigaie mai adâncă se prăjesc cu o lingură de ulei sau de unt usturoiul, ceapa și kaizerul. Se adaugă ciupercile tăiate cubulețe și se amestecă bine. După 3-4 minute adăugăm cașcavalul ras, crema de brânză și pătrunjelul și amestecăm să se topească și să se omogenizeze. Mai lăsăm câteva minute să se întrepătrundă aromele, după care turnăm sosul obținut în clătite, rulăm și păpăm.

REȚETE: Tigaie mexicană și biscuiți cu ciocolată

_DSC4308

Am preparat tigaie mexicană. Foarte ușor de gătit și tare iami. Rețeta la Teo. Eu n-am pus supă că a ieșit suficient de zemoasă fără.

_DSC4310

Și clasicii biscuiți cu ciocolată, singurul desert aprobat de Monsieur. De data asta am înlocuit margarina cu unt. S-au copt mult mai repede și n-au mai ieșit atât de unsuroși. Clic pe poză pentru rețetă.

SIMCUTE ÎN BUCĂTĂRIE

_DSC3257

Am încheiat săptămâna cu o sesiune intensivă de gătit, pe principiul așa-mi vine rareori. Puțin speriată de gândul că mă transform într-o gospo, l-am întrebat pe Monsieur ce crede despre mine. Mi-a răspuns că sunt ca un robot de bucătărie. A mai zis și că respect prea mult rețetele și că mă mișc prea încet. Așa că mi-am amintit de Pedantul în bucătărie de Julian Barnes pe care am citit-o anul trecut și care simt că mi se potrivește în totalitate la capitolul nora-n blide. Redau mai jos câteva fragmente în care mă regăsesc:

„În copilăria mea, un protecționism pașnic și firesc ascundea privirilor activitățile care se desfășurau în cabina de vot, în patul conjugal și în strană. Nu mi-am dat seama însă că în căminele clasei engleze de mijloc mai exista un al patrulea loc secret – cel puțin pentru băieți: bucătăria. De acolo apăreau mâncarea și mama – mâncare preparată mai ales cu legume din grădina tatii – dar n-am întrebat niciodată nimic, nici el, nici eu și nici fratele meu, despre procesul de trasformare care avea loc.”

Cam așa s-ar rezuma și povestea mea până anul trecut când am plecat de-acasă și a trebuit să-mi prepar mai mult de-o omletă și-un sandviș. E drept că am început cu mâncare semipreparată, dar era mult mai scumpă, se termina repede și unde mai pui că n-avea nici gust. Tot învârtindu-mă prin cercuri unde se gătea și se mânca bine, mi-am suflecat mânecile și-am început să învârt linguri în oale.

Inițial nu știam nici să fierb paste. Am pus apa la fiert și-am răsturnat pastele în oală. Când m-au văzut belgienii s-au luat cu mâinile de păr. Au urmat ciorbe de pui, de vită, cu perișoare sau chiar de ceapă, salată de vinete, de ananas, salată boeuf, orientală, fasole bătută, mazăre, musaca, ciuperci cu smântână și mămăligă, floriflette, chilli con carne și muuulte muuulte paste cu sos de roșii. Uite-așa, încet-încet, a trecut un an plin de găteli și perfecționări, timp în care am chinuit cobai belgieni și de alte nații cu gusturi și texturi nemaiîntâlnite și am primit cadou de plecare o carte cu rețete belgiene.

Însă cu toate experimentele mele culinare, eu nu mi-am descoperit instinctul gătitului, acel simț al ingredientelor pe care se pare că-l au unii bucătari și mamele de fac minuni. Pentru mine cel mai important e să știu exact ingredientele în cele mai mici detalii de gramaj și măsurătoare, plus să văd poze cu procesul de preparare și cum ar trebui să arate produsul final. Altfel nu mă apuc de treabă.

„[…] deși acum gătesc cu mare entuziasm și plăcere, nu mă simt în largul meu și nici n-am imaginație. Am nevoie de o listă exactă de cumpărături și de o carte de bucate foarte accesibilă. Ideea de a târgui liber – să valsez cu un coș pe braț, să cumpăr ce e mai bun sau mai convenabil în ziua respectivă și apoi să combin totul în ceva care a mai existat sau n-a mai existat niciodată – mă depășește cu desăvârșire. În bucătărie sunt un pedant anxios. Respect întru totul indicațiile privind temperatura și timpul de fierbere ori de coacere. Am mai multă încredere în ustensile decât în mine însumi.[…] Singura libertate pe care mi-o permit față de rețetă este să măresc cantitatea unui ingredient care îmi place mai mult.”

pizza cheesy bites

Sursa mea de inspirație și cartea de bucate de bază este Teo’s Kitchen, căreia îi sunt recunoscătoare că m-a inițiat, fără să știe, prin rețetele simple și cu multe poze pe care le publică.