SUNT FIICA MAMEI


Cu ceva zeci de ani în urmă, într-o comună de care n-a auzit nimeni – dar pe care s-ar putea s-o descoperi pentru o secundă, într-un moment de neatenție, înscrisă pe unele pachete de zahăr – o mamă și-a privit fiica pentru prima oară. Nu și-a făcut mari speranțe cu ea – vremurile grele de la țară nu-ți dădeau răgaz să visezi. Fata a crescut în sânul familiei, uneori mai greu, alteori și mai greu și a învățat rolul femeii în casă. Obiceiurile mamei au devenit și obiceiurile fetei, îndemânările mamei s-au lipit și de copilă.

Anii au trecut greu, dar sigur, iar frații mai mari deja plecaseră prin orașele apropiate să-și urmeze chemarea vieții. Fata și-a cântărit opțiunile și a decis să plece și ea la studii la oraș. Ce știa cel mai bine să facă? Păi, ce-a învățat acasă: să lucreze cu acul și ața. Cu o diplomă în croitorie și o recomandare solidă de la profesori a părăsit orașul pentru Capitală, unde s-a angajat la fabrică. Mii se femei ca ea lucrau cot la cot pentru ca bărbați din Italia să îmbrace costume fine și să capete renumele de cei mai eleganți bărbați ai Europei.

Au urmat firesc căsătoria și singurul copil: o fată. Viața la oraș, multiplele posibilități i-au făcut pe părinți să viseze și să spere la o viață diferită pentru fiica lor. Mama își continua munca la serviciu și pasiunea acasă, cu acul și ața care i-au marcat viața și i-au remodelat degetele. Fiica ajunsese la facultate și părinții și-o imaginau deja la un birou într-o multinațională, plină de bani la sfârșitul fiecărei luni. Dar fiica a terminat facultatea și, plecată în strănătate, a descoperit acul și ața și ce poți face cu ele pe un material. Întoarsă acasă, fiica a început să lucreze cot la cot cu mama ei și să dezvolte idei. Iar azi și-a cumpărat cea mai mică mașină de cusut portabilă.

DSC3687

Nu se va apuca de croitorie, pentru că are propriul drum, dar e clar că așchia nu sare departe de trunchi. Oricât am încerca să ascundem, suntem copiii părinților noștri. Nu vom ajunge ca ei, pentru că fiecare generație trebuie să evolueze, dar cu toții avem nevoie de un punct de plecare.