NOBELUL PENTRU LITERATURĂ

E drept că nu putem vedea nominalizările la premiul Nobel decât peste 50 de ani de la decernare, dar ce bine că putem vedea oricând meniul din fiecare an..!

În altă ordine de idei, nu e interesant că un român, Alexandru Dimitrie Xenopol, a fost nominalizat pentru Nobelul pentru literatură încă de la prima ediție, în 1901? Apoi încă o dată în 1909. Asta spune totuși ceva despre poziția României pe harta lumii, despre acele vremuri de relații internaționale favorabile, de aliniere la centru, de recunoaștere a valorilor.

Abia în 1957 a mai fost nominalizat un român, de data asta de către un profesor de la Roma. E vorba despre Mircea Eliade și mereu îmi amintesc de durerea lui, de neajunsul de a se fi născut român, de eforturile înzecit mai mari pentru a fi luat în seamă la nivel mondial, pe când un autor francez n-ar fi avut de făcut decât să-și dea manuscrisele la o editură bună și restul se întâmpla ca prin magie. Șapte ani mai târziu, în 1964, Eugen Ionescu a fost alături de Sartre printre favoriți.

Atât. Mai departe, nu ne rămâne decât să așteptăm an de an să descoperim dinamica literaturii mondiale și s-o așezăm în contextul istoriei mondiale. Și să citim.