REZUMATUL UNEI VINERI PE BICICLETE

Nani, papa, fnac, ping-pong.

Uau, ce program de adulți responsabili am avut săptămâna asta! Cu greu ne urnim de acasă și din cauză că vremea a fost pișăcioasă rău, am fost foarte comozi în ultimul timp. Dar cum azi ne-am trezit că nu e nor pe cer, am luat bicicletele de coarne și-am pornit la nimereală pe drumul spre Gembloux.

În centrul Belgiei se poartă părul val-vârtej.

Gembloux este un mic orășel universitar cu un centru asemănător Sighișoarei. Pentru a ajunge la turnul bisericuței am urcat niște scări în spirală pe o străduță care poate concura ușor cu cea mai îngustă stradă din Brașov.

Printre cărămizile gri am dat peste cea mai tare ușă din lume.

Și peste un câine cu suflet de pisică.

Următoarea oprire: cimitirul cu cișmea gratis și vedere spre eoliene.

La 5 km de Gembloux se află sătucul Grand-Leez, cu a lui moară de vânt, ultima funcțională din provincia Namur.

După inevitabilul shooting și câteva ocheade cu bătrânul în scaun rulant care ne privea cu gura căscată de peste stradă, ne-am oprit la terasa populară din piața centrală. Ne-am răcorit cu bere albă și bere fructată, un deliciu. Vezi, dacă luam apă de acasă nu mai era la fel de bună berea! Nimic nu-mi displace mai tare ca umplutul portbagajului de parc-am pleca în călătorie în jurul lumii. Sigur, dacă aveam un coș în față era altă poveste.

Apoi am făcut cale-ntoarsă spre Perwez și-am admirat case și ne-am visat în unele dintre ele. Tot amân proiecțelul meu, dar până plec nu mă las și fac o colecție de case tipic belgiene.

Perwez n-a fost interesant, sau poate ne-a pierit nouă entuziasmul din cauza foamei. Așa c-am oprit în afara orașului la Lidl, care se pare că e cel mai ieftin supermarket de pe aici și ne-am alimentat. Pe lângă sandvișurile cu curcan și salam, am degustat mere din Noua Zeelandă.

La întoarcerea spre casă vacile ne făceau în ciudă că ele aveau apă și noi nu. Ah și ce ne mai bârfeau!

Enfin, înapoi în cuib, privirea inteligentă de absolvent UCL și mâine mergem la Bruxelles, pentru că nu poți să te saturi niciodată de orașul ăsta. Eu una nu pot.