RETROSPECTIVA DE LUNI

Zăpuşeală mare astăzi la prânz la metrou. Un bărbat chiar şi-a descheiat toţi nasturii la cămaşă şi şi-a expus burdihanul lăsat peste pantaloni şi sânii lăsaţi peste burdihan. Respira greu şi-şi tot ştergea sudoarea. Din când în când îşi mai scărpina pielea flască, scuturând-o.

La metrou au schimbat vechile monitoarele cu unele cu ecran plat.

Am făcut o oră până la facultate ca să ascult 30 de minute prezentările altor studenţi şi să prezint şi eu 30 de secunde.

După aceea am fost să-i fac o surpriză celei mai bune prietene din liceu (fu ziua ei lunea trecută, dar eu am vrut să-i fac urări cu o săptămână mai târziu şi fără să o anunţ că o vizitez). De când nu ne-am mai văzut, ea s-a mutat şi eu am aşteptat cam o oră în faţa fostului bloc până să reuşesc s-o contactez. Între timp, o mamă şi copilul în faţa blocului sună la interfon. Răspunde bunica: “Da?”. Copilul: “Pro-eF-eeeM!” (cântat precum jingle-ul cu pricina).

Am ajuns la prietena mea. Am vorbit puţin, mi-a arătat apartamentul. Oare eu când voi putea să-i arăt casa mea? I-am dat cadoul. I-a plăcut cartea cu Freud (ea e la psihologie) şi răţoiul cu magnet de la Budapesta. Trebuie să precizez că toată lumea i-a luat câte o răţuşcă pe lângă cadoul propriu-zis şi acum are camera plină de raţe. Cred că-i ajung. Al meu a sfârşit pe frigider.

Soro, am auzit că mă pârâşi la Helen că umblu prin ţări străine. Păi aşa face o soră? Mai bine ia şi scrie şi tu ceva pe blog că-i cam pustiu pe la tine acolo (eu vorbeam). Iar tu, Helen, pe când ne onorezi cu un blog?

Acum e timpul să învăţ pentru examenul de mâine. Ssshh, părinţii s-au culcat şi timp de două luni împart sufrageria cu ei.. Am camera în renovare.

A şi mai e doar o zi ;)