Publicitatea de stat ca modalitate de mită în presă (dosar de investigaţie)

Analiză a materialelor din presă legate de subiectul publicităţii de stat, plus comentariile jurnaliştilor Petrişor Obae, George Hari Popescu şi Iulian Comanescu asupra fenomenului.

Introducere

Cheltuielile cu publicitatea ale Guvernului României au scăzut de la 14,7 milioane de euro în 2004, la numai 3 milioane de euro în 2005, în urma demersurilor societăţii civile pentru transparentizarea şi atribuirea echitabilă a contractelor de reclamă guvernamentală. Acestea sunt rezultatele ce reies din raportul anual de monitorizare a publicităţii de stat, „Publicitatea de stat – un an de transparenţă” întocmit de Centrul pentru Jurnalism Independent.

„Mita” în presă se traduce ca o înţelegere între conducerea redacţiei şi un partid politic/o firmă, a spus analistul media Iulian Comanescu într-un e-mail personal. „Redacţia primeşte anumite facilităţi – de obicei o finanţare prin publicitate – şi este prietenoasă cu respectiva entitate”, a mai precizat el.

Problema publicităţii de stat se împarte în două perioade importante în România: înainte de anul 2004 şi din 2004 până în prezent. Conform afirmţiilor jurnalistului Evenimentului Zilei, Petrişor Obae, perioada dinainte de 2004, aflată sub conducerea PSD, a fost cea mai neagră din istoria recentă a presei româneşti. Baronii PSD au încercat să controleze apariţiile politice în presă şi să-şi spele imaginea prin utilizarea fondurilor monetare de la Guvern, profitând de vulnerabilitatea economică a ziarelor.

„Ziarele erau atât de vulnerabile la finanţarea din bani publici din motive de venituri reduse. Veniturile reduse veneau – şi vin – din tiraj mic, preţ de copertă mic, încasări cash din publicitate mici. Cele trei motive se reduc la puterea de cumpărare a cititorului şi la lipsa de profesionalism a titlurilor mai expuse la acest gen de mită deghizatã, adică la tiraj mic şi detargetare”, a afirmat Comanescu.

Perioada 2000 – 2004

Guvernarea PSD a deţinut controlul asupra presei româneşti, asemenea dicatatorilor în perioada comunistă. Liderii PSD, în frunte cu Adrian Năstase, au controlat orice apariţie a puterii în ziare şi au speculat nevoia periodicelor de bani, şantajându-le cu ofertele de publicitate. În urma scandalului „publicităţii de stat”, a ieşit la iveală faptul că guvernul Năstase atribuia reclamă guvernamentală mai curând în funcţie de orientarea politică decât de eficienţă.

Desigur, acest fenomen a afectat negativ practica jurnalistică şi imaginea ziariştilor. Cum ar mai putea scrie ei obiectiv despre cei care i-au finanţat? „Cum să scrie de rău despre ei, doar i-au ajutat cu bani să rămână pe piaţă! Cum ar putea da ei în Guvern când au primit atâţia bani de la ei? Cum ai putea să dezvălui corupţia politicianului când el te-a ajutat?”, explică George Hari Popescu, profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Astfel, activitatea jurnalistului este afectată. El nu mai este imparţial în tratarea subiectelor cu ţintă finanţator, nu mai e obiectiv, deci ziarul nu mai are scopul de a informa din moment ce face o selecţie politică a informaţiilor.

Conform datelor oferite de Guvernul României, în anul 2000, ministerele şi instituţiile subordonate acestora au alocat pentru publicitatea de stat 8,9 milioane de euro. Odată venit la putere, partidul PSD a mărit alocaţiile destinate publicităţii cu 35% în primii trei ani, cu o medie de 13,5 milioane de euro, pentru ca în anul 2004 – an electoral – suma aproape să se dubleze faţă de anul 2000: 17 milioane de euro.

Ordonanţa de Urgenţă 40 din 2005

La începutul lui 2005, guvernul Tăriceanu a adoptat Ordonanţa de Urgenţă 40/2005 la propunera unui grup de lucru cuprinzând organizaţii neguvernamentale precum CJI, Agenţia de Monitorizare a Presei, reprezentanţi ai industriei şi ai Clubului Român de Presă.

O dată cu adoptarea Ordonanţei, lucrurile urmează o cale precisă atunci când vine vorba de publicitatea din banii publici.

Actul normativ modifică şi completează legea achiziţiilor publice prin crearea unui contract de publicitate media. Acesta este definit ca un contract de achiziţie publică de servicii ce are ca obiect creaţia, producţia şi/sau difuzarea de reclamă sau alte forme de promovare prin intermediul mijloacelor de informare în masă scrise, audiovizuale şi electronice.

Perioada 2004 – prezent

Cheltuielile cu publicitatea ale guvernului României au scăzut de la 14,7 milioane de euro în 2004, la numai 3 milioane în 2005, în urma demersurilor societăţii civile pentru transparentizarea şi atribuirea echitabilă a contractelor de reclamă guvernamentală, reiese din raportul realizat de CJI cu privire la transparenţa fondurilor din publicitate pe anul 2005.

Schimbarea sistemului de atribuire a publicităţii de stat a afectat mai ales publicaţii de tiraj şi buget mici. Este de mentionat cazul Independent, publicaţia condusă de Horia Alexandrescu, care şi-a încetat apariţia timp de câteva luni, pentru a reveni fantomatic la chioşcuri, ulterior, sub formă de săptămânal, scrie Hotnews în 26 iunie 2006.

„Să facem totuşi o diferenţă necesară între ce a fost şi ce este. În ultimii doi ani, presa a câştigat în libertate, publicitatea de stat se distribuie pe criterii de transparenţă, iar presiunea puterii, cenzura politică în instituţiile publice de media, aproape a dispărut”, afirmă Dan Tăpălagă în articolul „La multi ani, şacalilor!” din ziarul Cotidianul din 4 mai, 2006.

Libertatea de exprimare a presei se datorează şi trusturilor care s-au înfiinţat în ultimii ani. „În prezent, asocierea grupurilor de presă în trusturi asigură o oarecare stabilitate economică, ceea ce face ca jurnaliştii să fie independenţi de interese politice”, a concluzionat Obae.

În ceea ce priveşte publicitatea de stat în viitorul an electoral, Comanescu afirmă că „publicitatea electorală mascată va fi mult mai atent controlată”. Ceea ce înseamnă că la alegerile electorale din anul 2008 nu se v-a mai repeta ce s-a întâmplat în 2004. „În rest, probabil că bugetele de publicitate electorală vor creşte, iar mesajul candidaţilor va fi mai inteligent”, a mai precizat el.