PROFESII, VOCAȚII

Pana la 20 de ani am schimbat multe joburi… Cand eram copila nu voiam sa ma fac nimic. Locuiam la bunici si-mi placea sa ma dau in leagan si sa ma joc cu animalele prin curte.

In clasele I-IV am vrut sa devin om de stiinta. Era acea perioada in care subiectele despre cosmos, extraterestii, ozn-uri erau foarte la moda. Asa ca prin clasa a IV-a am inceput sa ma documentez serios din reviste de popularizare stiintifica despre planete, stele, fizica. Cand au aflat insa colegii mei despre visul meu, au ras. M-am simtit penibil. Cum adica “om de stiinta”? Vrei sa fii Einstein? Atunci am renuntat. Pana in liceu iar am somat. A, ba in clasa a VIII-a toate fetele voiau sa fie fotomodele sau actrite. Am zis: de ce nu? Mai ales ca jucam in mici scenete la orele de engleza. A trecut si asta.

In liceu, bunica imi spunea sa invat bine biologie, fizica si chimie sa pot da la Medicina. Am nimerit o petarda la bio, o schizofrena la chimie si o super profa de fizica (ce m-a indemnat sa dau la Poli; Poli etajul 6 ;) ). Asa ca intr-a X-a ma decid sa dau la Psihologie, doar e si asta o forma de medicina… sau nu, dar asta era scuza mea. Imi dau seama ca nu se prinde de mine si, in sfarsit, in clasa a XI-a vine ideea salvatoare: jurnalism.

Se implineste un an de cand sunt la FJSC. Recent treceam prin dreptul facultatii de Medicina si m-a batut un gand… Ce bine e cand iti descoperi vocatia si esti sigur ca asta vrei sa faci o viata intreaga. Jurnalistii au pensie? :)