PRIMA NINSOARE ÎN ALEEA ROZELOR

primaninsoare

Dimineață ies la tipografie să fac teste pentru velocalendarul de perete. Îmi pun căștile la urechi să țină de cald și de urât și iau 41 până în Copou.

Coeur de Pirate îmi zice că La vie est ailleurs în timp ce o femeie amărâtă cere fără oprire “1.000 de lei”. La stația următoare, o fetiță cu basma și iconiță ne cântă colinde. Mulți tineri au căști la urechi… Simt cumva o complicitate de fiecare dată când împart spațiul cu ei. Uneori mă gândesc cum ar fi să schimbăm între noi căștile pentru o stație.

La medicină coboară un student à l’aire bohème, cu cârlionți bogați care îmi amintesc de Louis Garrel. De 7 ani de când iubesc cu toată ființa același om, nu mai dau atenție băieților pe stradă. Sigur, e o prostie. Sunt atâția oameni frumoși, iar frumusețea trebuie privită și admirată.

Azi m-am uitat și am privit cu băgare de seamă toți oamenii din jur. Dacă e ceva ce-am constatat de când stau în Moldova, e că oamenii aici au o mare pasiune pentru haine și modul în care arată. Da, zona e săracă dar, cumva, toți găsesc resurse pentru a se îmbrăca bine. Pentru mine, Iașiul e un fel de podium de defilare. Uneori mă simt chiar stânjenită de unii copii de școala generală sau liceu care poartă ultimele tendințe…

Aglomerație la tipografie. Telefoanele sună în continuu. Se scot o mulțime de calendare, meniuri de revelion, invitații. Se înjură colorat, dar nu mă deranjează, știu că mediul e stresant. Facem testele. Mă rog să fie gata mâine, să ajungă sâmbătă la târg în București.

Pe la prânz termin și o iau la pas spre casă. Mă îndrăgostesc de vocea lui Julien Doré și ascult pe repeat Pour un infidèle“Tout bas je lui murmure, de calmer toutes ses inquiétudes”…

Merg în ritmul melodiilor și mă simt ca o cameră de filmat care înregistrează totul în jur. Pisici cu cozi zgribulite, oameni cu obrajii roșii, muncitori care toarnă asfalt încins, vitrine de sărbătoare, studenți cu cafele aburinde, pietonala Ștefan cel Mare chicios decorată.

Înapoi în Aleea Rozelor. Vorbesc o oră cu mama la telefon. Îmi dă ideea bună să fierb niște vin. E cald și dulce. Afară începe să fulguiască. Încep să văd La belle personne. Ațipesc. Mă trezesc și văd peisajul din grădină. Îmi pun cizmele să inaugurez primul strat de zăpadă. Și respir.