SPAIMĂ

Astăzi în fața gării Perrache mi-au ieșit în față trei militari în echipament, înarmați, cu ambele mâini pe mitralierele pe care le țineau la piept. Momentul cât am mers unii spre ceilalți și ne-am intersectat… paralizie. Ce senzație de efemeritate și de absurd. Nu mi s-ar fi părut nimic ieșit din comun să înceapă să împuște. O diferență de câteva secunde și de un deget flexat. Să trăiești zilnic cu sentimentul ăsta îți pune viața într-o cu totul altă perspectivă.