RETROSPECTIVA 2010: Mai

Am încercat să-l surprind pe Monsieur cu bilete la noaptea scurt-metrajelor din Bruxelles. Am dormit amândoi pe scaunele din cinema până la finalul proiecției. Pe la miezul nopții ne-am trezit că începuseră să cânte la mulți ani unii dintr-un grup unui tip cu numele lui Monsieur. I-am zis că făcea parte din surpriză, bineînțeles.

Pe la 3-4 dimineața s-a terminat festivalul, muream de frig și de somn și nu puteam închiria biciclete Villo de la nici un automat. Voiam să petrecem 1 mai în Bruxelles pe biciclete, dar n-a fost să fie. În schimb am găsit 2 euro pe drum. A fost extaz când s-a deschis gara. De bucurie, de ăia 2 euro ne-am făcut o poză la un automat, să ținem minte momentul.

Am făcut baloane de săpun, am mâncat chiftele cu cartofi și-am băut vin în așteptarea trenului spre casă.

După ce-am dormit până la prânz, am ieșit să explorăm orașul.

Am văzut cai pe pajiști.

Și-am hrănit iezii de la fermă.

Am fost la Il Doge, singurul restaurant italian din oraș.

Am fost în vizită la câmpul de bătălie de la Waterloo.

Cu o seară înainte de plecarea lui Monsieur, tenișii mei arătau așa.

I-am făcut o vizită lui Frédéric Ledoux, realizatorul documentarului Le Voyage de Jules și ne-a vorbit despre parcursul lui profesional.

Am spălat rufe aproape zilnic.

Am fost la Pride Parade pentru un reportaj și am stat toată ziua cu o femeie care și-a dat seama la 40 de ani că ceva nu merge în familia ei. A divorțat și a recunoscut că iubește o femeie.

Am purtat steagul o parte din traseu.

Am dat startul sezonului artistic împreună cu Nathalie.

Am participat la o seară cu specific columbian împreună cu colegele de la grupa de franceză.

Am mâncat și-am băut specialități din Columbia.

Și-am dansat latino.

Fiindcă mai aveam câteva călătorii la Bruxelles și-mi expira abonamentul, am dat o tură de una singură.

Am descoperit minunatele piste de bicicletă de-a lungul canalului Charleroi-Bruxelles.

Și-am explorat domeniile regale de la Laeken.

M-am întâlnit cu Jessica, o italiancă pe care o cunoscusem în martie la e-skills week și m-am plimbat cu ea și prietenul ei prin centru.

Și mi-am sărbătorit ziua cu două zile mai devreme în Louvain-la-Neuve.

Am primit cel mai frumos cadou, pe care l-am citit la mare altitudine și viteză, în drum spre casă.

În București, alte surprize.

Înainte să intrăm în comă de la atâta mâncare și dulce, am ieșit cu părinții prin cartierul copilăriei mele, Lacul Tei.

Să vizităm garsoniera în care am copilărit acum zeci de ani. Nimic nu s-a schimbat, doar că arată mai rău.