LA DISTANȚĂ

surpriza

Când te despart 300 de kilometri și te vizitezi o dată pe lună sau la două luni, viața în doi se dirijează într-un alt ritm, după alte reguli. E-mail-ul este vital, opțiunea cu sms-uri nelimitate nu ți se mai pare un moft, miile de minute sunt prea puține. Pentru că atunci când ești departe ai atâtea lucruri să-i spui. Iubirea la distanță scoate din tine tot ce e mai bun. Începi să scrii versuri, povestiri, să te pozezi prin toată casa, să filmezi cam tot ce se întâmplă în jurul tău.

Când ai o relație la distanță, începi să oferi. Te dăruiești celuilalt bucată cu bucată. Fiecare zi e un puzzle nou de asamblat. Nu-ți permiți luxul rutinei. Vrei să dăruiești tot și să primești tot. Te simți ca-ntr-un montagne rousse. Iar când sună din senin curierul la ușă, cu o cutie de mărimea unui cuptor de microunde în brațe, nu știi la ce să te aștepți și semnezi în grabă de primire.

Apoi zâmbești toată ziua. Cu chipul și cu sufletul. Pentru că ți-a trimis crini peruvieni și acum e lângă tine, pe biroul tău. Iar florile se deschid încetișor, semn că-ți zâmbește și el, de acolo, de la 300 de kilometri depărtare. Și începi să pictezi. Mai demult vă despărțeau 2.300 de kilometri…

Mulțumesc, Monsieur! Moi aussi :*