ÎNTÂMPLARE ÎN AUTOBUZ ȘI DESPRE FUMURI

Călătoresc des cu autobuzul. Cu 336 mai exact. Mă duce direct de acasă până la şcoală. Şi cum urc de la capăt, mă aşez în mod obişnuit pe unul din scaunele din spate (cele care stau faţă în faţă). De obicei la geam. Primele 4-5 staţii nu se aşează nimeni lângă mine. Se îngrămădesc în faţă, stau unii lângă alţii chirciţi, chiar uitându-se urât că de ce se împing aşa, dar n-ar pune unul curul pe un scaun lângă mine. Şi sunt trei scaune libere, nu unul. Încât am ajuns sa cred că sunt ciumată sau mi-am pus magnetul pe dos acasă şi nu se uită nimeni în direcţia mea de frică să nu ia cu privirea vreo boală.

Şi uite aşa călătoream ieri, ascultând California în căşti şi cu gândul că iar nu s-a aşezat nimeni lângă mine, ce-oi fi având şi azi, când îl văd că se apropie. S-a aşezat pe scaunul de lângă mine. Un bărbat serios părea, îmbrăcat decent, liniştit. Dar nu porneşte bine autobuzul şi iată-mă lângă un furnal care emana miros de tutun prin fiecare cm2 de piele. Nările s-au blocat instant, ochii în lacrimi şi eu căutam cu disperare o gură de aer, ca un peşte scos din apă. Degeaba am băgat nasul în eşarfă sau în mâneca de la palton, fumul m-a învins. După 5 staţii nu mai simţeam nimic, eram anesteziată. Simţeam tot mirosul ăla în plămâni şi în gât, aşa înecăcios, gri şi murdar. Şi-am zis, mulţumesc Doamne pentru vecin!

Nu ştiu ce-a fost în ultima vreme, dar am avut de-a face numai cu oameni şi situaţii fumăcioase. La o petrecere am fost 3 la 1, adică 3 fumăcioase contra mea, nefumăcioasa, într-o bucătărie de 5/3m2. Am zis: sunt fată, deci să stau şi eu cu fetele.

Într-o zi eram în depăşire pe trotuar spre facu şi două tipe în faţa mea pufăiau tot fumul în spate. Mi-am pus mâna la nas şi-am trecut de ele. Una mi-a zis să-mi pun mască de gaze. Sigur, când am ajuns acasă, de draci i-am făcut voodoo.

Ieri am fost la karaoke în cafeneaua actorilor. Atmosferă mişto, dar şi fum de ţigară care a intrat până-n maţe. Am plecat de-acolo cu gâtul în piuneze. Azi dimineaţă nici nu-mi mai funcţioneau corzile vocale şi abia după ce m-am tratat cu câteva pahare cu lapte am scos primele cuvinte.

Zău că n-am nimic cu fumăcioşii, dar parcă prea ajunge tot fumul lor la mine. Eu, eu ce vină am? Şi dacă nu ies cu ei zic de mine că-s antisocială. Deci, cum să fac, ha?