Grădiniţele din sectorul 3: impresii

Experienţa “grădiniţe” a fost interesantă, amuzantă dar şi enervantă. Am avut de-a face cu directoare, educatoare, copii şi gardieni. Cu liniuţă, impresii personale, fără a da nume, cu precizarea că eu m-am ocupat numai de grădiniţele din sectorul 3. În această însemnare vă prezint grădiniţele de stat. Pentru cele particulare voi dedica un post separat.

Ca idee generală, toate grădiniţele de stat au fost modernizate şi se pare că directoarele colaborează eficient cu primăria.

– la intrarea în grădiniţe sunt paznici de la BGS. Te legitimează şi te conduc unde ai nevoie. Am găsit totuşi şi grădiniţe unde puteai s-o iei după ureche unde voiai prin grădiniţă, că nu era nimeni la poartă.

– unele directoare şi-au transformat biroul în sufragerie: fotolii şi canapele de piele, birouri cu computere performante, ecrane plate, Internet, televizoare, combine audio, espressor, frigider, tablouri, chestii-trestii.

– destul de multe directoare urmează în prezent o facultate.

– majoritatea directoarelor nu ştiu care este diferenţa dintre site şi e-mail.

– aşa cum este directoarea, aşa este şi grădiniţa. Pe bune. O directoare tânără pune accent pe modernizare, pe schimbări radicale, una mai conservatoare ţine la educaţie. În principiu, personalitatea directoarelor se regăseşte cam în tot ceea ce se petrece în instituţia de învăţământ, de la educatoare, bucătărese, amenajarea claselor şi până la copii. Deci dacă daţi peste o directoare deschisă şi prietenoasă, asşteptaţi-vă la un personal asemenea şi la o comunicare fructuoasă.

– din cauza numărului mare de copii înscrişi anual, majoritatea grădiniţelor au renunţat la spaţiul de joacă în aer liber pentru a construi corpuri noi.

– am întâlnit copii care vorbesc cu „fată” sau „fă”. Unul nu m-a scos din „fato” şi m-a pus să-i deschid o uşă că nu ajungea, cică, la clanţă.

– am asistat la o lecţie de engleză unde copiii învăţau cifrele de la 1 la 20, iar profesoara mi-a făcut o demonstraţie punându-i pe micuţi să se prezinte în limba engleză. „My name is Xulescu. How do you do! What’s your name?” şi tot aşa, fiecare copil.

– de obicei, grupele mijlocii, mari şi pregătitoare sunt pregătite după metoda alternativă step-by-step (o însemnare viitoare se va ocupa de problema acestui tip de predare).

foarte puţine grădiniţe au dormitoare cu paturi fixe. Doar cele săptămânale şi cele foste săptămânale se pot lăuda cu dormitoare. De obicei se doarme în paturi rabatabile, iar unele grădiniţe (foarte puţine) nu impun somnul de prânz, ci practică activităţi de recreere (citit poveşti, ascultat muzică, urmărit desene pe DVD sau joacă).

grupurile sanitare pentru fetiţe sunt separate de cele ale băieţilor sau sunt închise. La majoritatea există săpun lichid, iar unele au şi aparate de uscat mâinile automat.

– în grădiniţele care nu dispun de purificatoare sau dozatoare de apă, copiii trebuie să vină cu sticluţa cu apă de acasă. Unde există dozatoare, copiii se joacă la greu (chiar dacă au sticluţa plină până la gât, iau o înghiţitură şi îşi mai toarnă o duşcă…).

– unele grădiniţe nu oferă lapte şi corn copiilor de la program scurt şi de aceea trebuie să trimiteţi copilul cu pacheţel de acasă.

– toate bucătăriile sunt igienizate, iar una în mod deosebit părea că nu este deloc folosită (mobilată de la ikea etc. etc.). Tot pentru igienă, mesele de gătit au etichete gen „carne de pui”, „pâine”.

– o grădiniţă se află de doi ani în reconstrucţii, aşa că activităţile se desfăşoară la parterul unei şcoli din apropiere. Întrebarea mea e, ce activităţi?, că se plimbau copilaşii ăia pe holuri într-o veselie, în timp ce eu vorbeam cu directoarea.

– puţine grădiniţe au săli de sport echipate corespunzător. Ce nu îneţeleg eu este de ce este obligatorie existenţa spalierelor. Directoarele au fost de acord că sunt periculoase, dar cică Inspectoratul le-a impus.

– am întâlnit educatoare care, atunci când nu aveau ce face, se jucau Zuma la calculator.

– mai toate directoarele mi-au povestit că au avut experienţe neplăcute cu presa, de aceea s-au arătat destul de reticente. Una dintre ele mi-a zis că un articol despre grădiniţa ei a apărut ilustrat cu o poză cu copii handicapaţi. Am înţeles de ce era supărată, dar n-am înţeles dacă avea vreo problemă şi cu aceşti copii.

– există grădiniţe care au înfiinţat o „Şcoală a Părinţilor” pentru a consilia părinţii cu privire la educaţia copiilor. Invitaţi la aceste întâlniri sunt diverşi medici, psihologi, avocaţi şi chiar „vedete” (Supernanny).

– copiii pot învăţa o mulţime de chestii ca lumea la activităţile opţionale, care sunt contra cost: ex. origami, pian, dans, limbi străine. Personal am fost încântată mai mult de grădiniţele care puneau accent pe activităţile manuale. Copiii trebuie să se obişnuiască cu lucruri concrete, să realizeze câte ceva bun de pus la expoziţie pe panourile grădiniţei.

– la majoritatea grădiniţelor rechizitele se achiziţionează din fondul clasei. Deci aveţi grijă, că sunt o mulţime de taxe de plătit şi la grădiniţele de stat. Pe lângă meniul zilnic de la programul prelungit care variază de la grădiniţă la grădiniţă (între 6 şi 8 lei), activităţi opţionale (care se plătesc fie pe şedinţă, fie pe lună, între 3 şi 8 lei pe şedinţă), serbările din timpul anului, excursiile şi activităţile extraşcolare (vizite la teatre, muzee, circ, grădini etc.).

– unele grădiniţe iau în serios problemele de comunicare şi de comportament ale copiilor sau părinţilor şi au achiziţionat echipamente şi aparatură de testare psihologică.

Per ansamblu, au fost grădiniţe care m-au impresionat şi se regăsesc în descrierile de mai sus şi grădiniţe de care nici nu-mi mai amintesc. Sper ca Ghidul Grădiniţelor din Bucureşti 2008 să fie util părinţilor, având în vedere că reînscrierile au început în 17 martie şi durează până pe 15 aprilie, iar înscrierile se vor face în perioada 16 – 22 aprilie până în luna iunie.

Precizez că principalul criteriul de admitere este proximitatea spaţială a domiciliului, aşa că… succes!

3 Comments

  1. mersi, simcute :)
    am vrut sa fac si eu o analiza dupa razboi, dar uite ca ai reusit tu mai bine. o mica precizare, inscrierile s-au amanat pana in iunie.

  2. Nu e neapărat o analiză, dar simţeam nevoia să scriu undeva despre experienţa asta. Sigur, am folosit experienţa şi pentru a-mi face tema la Jurnalism Online :)

    Mulţumesc pentru oportunitate, eugenia :)

  3. Multumim pentru informatii.
    Pacat ca nu se pot da si nume – ca sa stim de ce sa ne ferim.