GĂURI ÎN PEREȚI

Azi am dat găuri. De când visez să fiu și eu spaima vecinilor. De fapt, pe cine păcălesc, eu doar am ținut o coală albă sub bormașina lu’ tata să nu se împrăștie praful de cărămidă (doamne păzește să se păteze văruiala!). Și-am dat indicații unde să punem tablourile și etajerele și peștele cu înotătoare aurii de la tataia. Și-n timp ce găuream pereții, mă întrebam ce-aș putea spune sau face să-l mai văd râzând cu poftă pe tata. Îl știu dintotdeauna auster și m-am obișnuit într-atât cu el, încât nici nu m-am gândit vreodată c-aș putea să-l fac să râdă. Doi serioși. Noroc cu mama.

De bine ce mă apucasem să-mi aștern gândurile, că a sunat vecinul haiya să mă întrebe dacă n-am auzit bocănenile din timpul zilei. Da, el, care spală la mașină la 3 dimineața și-mi strică karma cu kung fu-u’ la 5. Și m-a ținut o oră să-mi spună că vecinii sunt deranjați la cap pentru că fac zgomote ziua.

Mă mut.