GÂNDACII NE MĂNÂNCĂ

Ce ironic! Am fost ieri seară la Micul Paris de la etajul 4, magazin Unirea. După ce am încercat cârnăciorii de casă cu cartofi prăjiţi la o terasă tristă, apoi o îngheţată la Baraka something unde unii sărbătoreau o zi de naştere, am ieşit spectaculos prin parcare în… micul paris al gândacilor. Mari, mici, negri, maro, verzi, gri, roz, cu spatele lucios, cu aripi, nu e specie pe care să n-o găseşti patrulând pe traseul Unirii – Romană. Sunt peste tot!

Cetăţeancă responsabilă fiind, dis-de-dimineaţă i-am scris e-mail frumuşel primarului Videanu şi l-am invitat la plimbare mai pe seară sub clar de felinar. O să vină, n-o să vină, o să vină, n-o să vină. Ah, ce emoţii am!

Mi-e scârbă de oraşul ăsta. Nu e suficient că ieşi din casă şi parcă intri în cuptor, mai trebuie să calci şi pe un covor de gândaci. Bleah, bleah, bleah şi bleah!

2 Comments