Pe geam văd case din cărămidă cu multe ferestre pe toate părțile

Azi am mers prin oraș, am explorat mai bine cartierul Biereau. S-au mai schimbat câteva lucruri. A dispărut un coș de baschet din Place des Panniers, la geamul meu nu mai sunt inimioare, la liceul Martin V au schimbat un geam spart… și altele.

În plimbare am întâlnit multele feline ale orașului. Când ne-am întors să mâncăm de prânz acasă, în fața ușii poposea un motan negru despre care mă avertizase Adi. Ne-a miorlăit prelung, dar i-a fost frică de noi și a fugit.

Azi-noapte am visat urât. Bombardamente și război. Vedeam obuzele cum pică peste oraș și nu știam încotro să fug. M-am trezit răvășită.

Mă simt cam pierdută. Nu reușesc să fac nimic concret și parcă totul e pe dos. Chiar am mari dubii că voi reuși să duc la capăt călătoria asta și-mi e teamă să mă recunosc depășită. Mai vedem cum evoluează lucrurile până la sfârșitul săptămânii. Cert e că trebuie să plec pe 3 sau 4 februarie de aici și deocamdată nimic nu e gata.

Mă aşez pisică în poang-ul lui Adi şi încep să ordonez destinaţiile şi să caut intrări la muzee, în ghidul Routard prețurile erau afişate în franci…