CUPLUL DIN BAIE

Aseară am intrat la baie să mă spăl pe dinți. Jos, lângă ușă, am văzut un punct negru de dimensiunea unei gămălii. Curând am remarcat că punctul s-a divizat în două punctuluțe. Erau două musculițe.

Asemenea unei planete cu un satelit, una stătea nemișcată și cealaltă roia în jurul ei. Și cea care se mișca în continuu, tot încercuind-o pe cealaltă, mă gândeam, o curtează așa cum vezi la Nat Geo. Cu piciorușele mici, dar rapide, se îndepărta puțin și se întorcea să-i dea târcoale.

Tot privindu-le, peste câteva minute observ că satelitul făcea când și când eforturi să-și miște planeta, împingând-o și trăgând-o după el. Dar ea rămânea la fel de placidă. Cu aripile ușor desfăcute într-un v minuscul, părea strivită. Satelitul gonea într-o disperare surdă, fără odihnă, vreme de câteva degete, se lovea de câte un reziduu uman (vreun fir de păr) și se întorcea să tragă de planeta lui moartă și s-o orbiteze ca-ntr-un dans tribal de resuscitare.

În lumea insectelor nu există smurd, dar se pare că există sentimente atât de puternice, încât nu pot decât să plâng de bucurie la ideea că într-o altă viață m-aș putea incarna într-o creatură atât de mică și tot să cunosc iubirea fără margini.