MAȘINA TIMPULUI: Aniversare cu plimbare

Anul trecut în ziua a 17-a a lui octombrie a fost o duminică cu soare. Am luat pe la prânz autobuzul și-am mers să vedem Tête d’Or pentru că-ți spusesem că m-aș putea pierde o zi întreagă în sere, iar tu auziseși la radio că e o expoziție de dovleci.

Sediul ne-a lăsat rece, dar tot ai pus o poză pe Facebook cu Interpolul care era la doi pași de parc; a strâns 8 like-uri. Am văzut în ordine cronologică: un cerb cu niște excrescențe ca niște tumori în loc de coarne, cei mai mari dovleci, de sute de kilograme și serele, ah, serele care mărturisesc despre diversitate, adaptare și lupta crâncenă pentru supraviețuire.

Afară veverițele dădeau alunele de-a dura și ne-am oprit să le pozăm, apoi mi-ai luat un noisette din gara trenulețului și-am mers la muzeul de artă contemporană să vedem a treia expoziție a bienalei. Am ieșit cam amețiți, dar ne-am dezmeticit în Cité Internationale despre care auzisem la cursul meu de cultură și ți-am povestit conceptul original al lui Tony Garnier.

Apoi ne-am luat de mână pe aleea asta. Cu soarele de 17h43 direct în ochi, pășeam spre viața blândă cu entuziasmul unui nou început, lăsând în urmă o istorie de 9 ani și 7 luni.

MAȘINA TIMPULUI: Ghițica II

Ghițica a fost răsfățata familiei, o divă care adora masajul pe spinare și care-și menținea silueta în ciuda tuturor îmbuibărilor forțate. Ai mei și-au pierdut răbdarea cu ea și-au făcut-o cârnați la primul crăciun.

Ghițica II a crescut trei luni alături de Ghițica, dar nu i-a părut prea rău când s-a văzut singură, stăpână peste tot ospățul și cotețul. Și a trăit ea în liniște cam jumătate de an, până s-a pomenit înconjurată de zece godaci, toți ai ei, unul cu gura mai mare decât altul. Anul trecut pe vremea asta. Și a fost o primăvară cu ograda plină ziua și dormitorul neîncăpător noaptea. Pentru că dacă mi-ar fi prezis cineva acum câțiva ani că voi dormi în aceeași cameră cu zece purcei și 50 de pui de găină i-aș fi răspuns că-i lipsește o doagă.

Viața campestră nu se oprește, iar primăvară își arată toată puterea. Așa încât să nu ne mire că Haplea tocmai a ne-a bucurat ieri cu încă opt cățeluși.

MAȘINA TIMPULUI: Facultatea de arte

Visam dinainte să ajung la Iași lutul, cuptorul și glazura, expozițiile și atelierul boem al Facultății de ceramică. La Street Delivery 2013 cunoscusem doi studenți ai Facultății de arte, unul din ei la ceramică. M-am gândit cum ar fi să și el mi-a spus “Genial! E cea mai tare facultate și ți-ar plăcea cu siguranță!”

Porțile deschise și vizita amicală, juna asistentă și onorabilul profesor, studenții înghesuiți la cuptor. Piesele în argilă înșirate pe măsura evoluției studenților, din anul întâi în an terminal. Testele de culori și de forme pe o bucată ceramică pătrată cât palma. Bijuteriile secției pregătite pentru târguri și expoziții. Visam.

Convinsă că este următorul pas mi-am cumpărat primele creioane. Și-am desenat.

Vara m-am înscris la Litere. Cine să mă mai priceapă?

MAȘINA TIMPULUI: Luxemburg

Acum patru ani. Vallée de la Pétrusse la prima oră. Aer proaspăt, verde crud în razele soarelui. Trepte domoale, din piatră și mușchi. Alergătorii pe sub Pont Adolphe, doi câte doi. Cazematele Bock, labirintice, medievale. Moștenire UNESCO. 1599 de km până acasă. Speltz-ii. Kusmi tea. Portugalia-România, o țară mai săracă decât alta. Pături peste genunchi. Mansarda. Picăturile de ploaie cât bobul de strugure deasupra capului. Un mic-dejun bogat, solitar. La vie en rose. Cafea cu Paulina la o braserie boemă. Supă ungurească delicioasă la soup-bar-ul proprietarilor. Restaurantul în declin. Lecția de afaceri în camionul cu vin. Seara cu Virginia Woolf. Salam uscat suspendat de tavan. Bicicleta pe coline, sub soarele de primăvară. Cai și medalii. Balerini în poșetă. Seara cu fetele în pub. O familie perfectă sau cel puțin ideală. Mulțumesc!

MAȘINA TIMPULUI: Velocalendarul

Tipărisem velocalendarele, le îngrămădisem în valiză și eram în trenul spre București. Ațipisem, dar m-am trezit brusc. Zece apeluri ratate, nenumărate sms-uri. Am părăsit compartimentul și-am coborât pe peron să te caut. Tu mă căutai deja. Minutul cât ne-am regăsit.. universul nu-l cuprinde. M-am întors cu apă, gustărele și cosmetice. Nu mai încăpeam în mine de bucurie.  M-ai petrecut pe bicicletă până ce trenul a depășit peronul. Femeile din compartiment te urmăreau cu privirea și zâmbeau pe sub mustăți. Eu eram mândră. Acum un an. A fost ultimul velocalendar.

MAȘINA TIMPULUI: Scooby Doo

În toamna lui 2010 se pare că petreceam mult timp la baie, că începusem să văd tot felul de figuri în plăcile de faianță. De pildă, pe Scooby Doo cu medalion și gura întredeschisă, pesemne salivând la un Scooby snack.

Coincidența face ca săptămâna asta să caut faianță pentru casa de la țară.

MAȘINA TIMPULUI: Minor Swing

În 2010 pe vremea asta eram încă buimăciți după întoarcerea din Belgia. Ne echipasem cu aparat foto și cameră video, încălecasem biclele și-am mers în garajul Minor Swing să-l intervievezi pe Gruia despre proiectul lui, Bikeswing. I-am descoperit simpaticul atelier de recondiționat biciclete și-am cunoscut-o și pe Ioana, care meșterea hamace și bentițe textile. Înghesuială, creativitate, pasiune. Tot pe-atunci începeam și eu lucrul la Simcute.

MAȘINA TIMPULUI: Ouăle

Anul trecut pe vremea asta ne mutasem la țară și aveam patru găini care se ouau cam așa. Anul ăsta ne apropiem de 100 de pui, care vor fi la anul găini. Încă mai cumpărăm ouă de la supermarket.

MAȘINA TIMPULUI: 38

Acum 3 ani ne puneam coifurile pe cap, suflam în fluiere și-n 35 de lumânări. La București, în strada Colței, cu iubire. Mă bucur că sărbătorim și acum împreună, la numărul 38 care devine laitmotiv :) La mulți ani!