Bad hair day?

When you think you’re having a bad hair day, just look at these guys is the poster. And they say it’s art!! Anyway, I need a haircut.

In Anvers, 2011

ORIGINI: Am fost la țară

Pentru că m-am întors de la țară și a doua zi moralul mi s-a făcut brusc țăndări, m-am gândit să vă ofer viața unui om în 5 cadre. Un fotoreportaj auster.

Nașterea și copilăria. Viitorul ți se lungește la picioare.
Haleala. Scopul dintâi și din urmă. Ne ajută să creștem mari.
Munca. Fără ea nu e haleala.
După atâta muncă, un loc cu verdeață și multă odihnă. Hrană pentru alții.
Ce rămâne…

Am sărit peste căsătorie, divorț și alte detalii nesemnificative. Din ce-am înțeles nu generează fericire durabilă, deci să ne concentrăm pe muncă și pe haleală, e tot ce contează de când lumea.

DE VARĂ

Bormașina vecinului îmi gâdilă tălpile. E bine că au terminat cei cu magazinul de licori, au mai rămas doi în luptă: francezul și școala de șoferi. De parcă n-am sta toți în aceeași casă.

LA ZI(D)

  • Sâmbătă aș fi legat toate narghilelele din lume de gât și le-aș fi spânzurat la intrarea în valea regilor.
  • Duminică mi-a dat doar dureri de cap. M-am ramolit; am și eu o vârstă.
  • Luni am privit norii trecătorii prin geamlâcul din pod și-am desenat flori și peisaje provençale.
  • Azi tot în atelier, cu pensula în acuarele, cu o mână pe telefon, un picior în css/html și-un ochi în articolele unui cineva. Twister de una singură.

VACANȚĂ PISICEASCĂ

Prima ieșire în parc pentru asta mică. O oră a stat tolănită pe bancă și n-a mișcat un os. Doar gâtul ce l-a sucit ca bufnița în toate părțile după tramvaiele care făceau rondul. Cred că e obositor să-ți dai seama că universul pe care ai impresia că-l controlezi e mult mai mare decât credeai.

NE-AM ÎNTORS

Cu mici defecțiuni la tălpi, plus două perechi de încălțări rupte, plus oboseală cu carul plimbată noapte de noapte cu trenul. Dar a meritat din plin, căci habar n-aveam ce țară faină avem. În vest.

Pe scurt, am văzut 17 orașe în 17 zile. Oradea, Lugoj și Orșova m-au surprins cel mai tare în bine. Maramureșul mi-a confirmat înaltele așteptări. 

Am dormit la rude, gazde, în tren și-n gară. Am călătorit cu trenul, microbuzul, cu ocazia și căruța. Am mâncat langoși și înghețată aproape zilnic. Am văzut grămezi de bicicliști în fiecare oraș, dar mai ales în micile localități. Am pierdut un tren și am luat unul în direcție greșită. Am trăit o serie de coincidențe interesante. Am reînceput să desenez.

ROMÂNIA, VENIM!

Mi-am făcut bagajul pentru trei săptămâni. Sunt gata să îmbrățișez vestul României și puțin din Dobrogea pe traseul: Sibiu – Rășinari – Ocna Sibiului – Alba Iulia – Hunedoara – Simeria – Deva – Timișoara – Arad – Oradea – Peștera – Baia Mare – Sighetu Marmației – Vișeu de Sus – Cluj Napoca – Lugoj – Orșova – Tulcea – Munții Măcin (traseu pe biciclete)

Mulțumesc Oana pentru cort, Alex pentru rucsac și saltea. Pe curând!

……………………………………….

Dacă e să fie puncte de suspensie, atunci să fie multe. Cu cât înțelesurile mai profunde, cu atât mai multe. Vorba aia, de ce să ne limităm la trei când sunt gratis? Unde mai pui că fiecare are punctul lui, iar unii au mai multe. Și tot așa și cu semnele de întrebare sau de exclamare. Adică dacă suntem într-adevăr mirați, să lăsăm eul virtual să-și exprime sentimentele. Așa ?!?!?!?!?! Sau așa !!!!!!!!!! Sau așa ???????

Parcă Beigbeder zicea asta pe undeva, cândva, într-o formă sau alta…

MAROLLES

Știți ce-mi mai place la Bruxelles? Că are un cartier strașnic cu buticuri ale colecționarilor de antichități și de mărunțișuri vechi. Găsești aici tot ce nu cauți și nici că ți-ar trece prin minte.

Preferatul meu e Stefantiek de pe rue Blaes (cel din imagine e din Kapellemarkt). E memorabil pentru că în mijlocul lui stă un carusel în mărime naturală, jucărie pentru vreun fost copil de nobil.

Întreaga atmosferă de aici îmi amintește de magazinul lui Mrs. Kim din Fetele Gilmore. Claie peste grămadă dai peste mobilă întreagă sau șchioapă, biciclete vechi cu apărători tricotate pentru spițe, oglinzi, candelabre, aplice, cufere, valize, uși, ferestre… nici nu încape numărătoare. Toate de-au împopoțonat case și conacuri, castele și cocioabe, laolaltă într-un cor de scârțâieli își îndreaptă spatele în fața cumpărătorului modern. Îmi place să mă strecor cu grijă și mirare prin camerele astea din una-n alta pân-ajung înapoi la intrare și-apoi mă mai zgâiesc puțin și prin vitrină.

Dacă mai mergi nițel în jos, la numărul 164 e un alt butic simpatic de haine și accesorii vintage. Îi zice Modes.

Găsești aici nu doar haine pe umerașe în mijlocul unei camere ticsite, dar dulapuri care-și deschid sertarele să le descoperi mănușile de catifea și papioanele în carouri, cutii cu pălării și coșuri pline de corsete și jartiere. Un muzeu al modei și al moravurilor în toată regula.

Experiența autentică a comerțului de vechituri se trăiește însă în Place du Jeu de Balle, sub cerul liber al amiezei, în zgomotul negocierilor, al muzicii de la terase, al clopotelor bisericii Notre-Dame Immaculée. Un spectacol pe cinste, gratis sau pe bani. Mai mulți sau mai puțin, în funcție de buzunarele fiecăruia și de tăria negocierii.

Și când mă gândesc că mă întreba odată o româncă în vizită la Bruxelles ce e de văzut în orașul ăsta.