O CASĂ DE MARCAT LA MAI MULTE MAGAZINE

Unde? La Cocor. Uitasem complet până astăzi. Nici acum nu-mi vine să cred că mai există aşa ceva.

Îşi mai aminteşte cineva că pe vremuri produsele cumpărate nu se plăteau la vanzător? După ce alegeai ce voiai, vânzătorul îţi făcea un bon – proces elaborat care implica un carneţel şi, neapărat, o folie de indigo. Apoi te trimitea la casa de după colţ unde achitai suma şi casiera îţi mai dădea o chitanţă pe care vânzătoarea o implanta împreună cu bonul într-un “cui”, că nu ştiu cum altfel să-i spun, peste alte zeci de chitanţe.

Abia apoi îţi primeai punga cu produsul şi plecai fără să te întrebi de ce nu poţi plăti la magazin pur şi simplu. Dar eu mă întrebam şi mă mir şi acum. Poate că înainte nu erau bani de mai multe case de marcat, dar au trecut aproape 20 de ani de atunci. A fost ca o întoarcere în timp şi mă mir că n-am plătit bilet la intrare, că experienţa asta a fost ca o vizită la muzeul de istorie.