BEHĂIALĂ DE AMSTERDAM

Era ultima zi în Amsterdam. În vreo 5 ore trebuia să fim la autocar. Ca orice turist, împreună cu Monsieur am gândit că trebuie să cumpărăm anumite suvenire înainte de plecare. Așa c-am zis au revoir la gazdă, copii și pisici și-am suit în șa cu monstruoșii rucsaci în spinare apăsând din greu pe rinichii mei.

Cum am ajuns în centru, străzile păreau mai întortocheate ca oricând – așa e mereu când te grăbești. Cu degetul pe harta micșorată la scara țânțarului, încercam să ne dăm seama din mers unde se află buticul. Și, cum dădeam noi la pedale de parcă participam la Amazing Race, l-am văzut mare, luminos, cu porțile larg deschise. Monsieur m-a lăsat să leg bicicletele și-a intrat primul. Când ajung și eu înăuntru zice: „n-au”. Cum să n-aibă? E cel mai mare magazin din oraș!

Așa că, după ce-am făcut împreună turul rafturilor de cinci ori, am întrebat timid la casă dacă au. Vânzătoarea părea că nu înțelege engleza noastră și, cred că mai avea puțin și chema paza dacă mai insistam. Dezamăgiți, am predat bicicletele închiriate și ne-am cumpărat tradiționalele suvenire: prăjituri, ciocolate și acadele cu „arome”.

Nu mică ne-a fost mirarea când, după patru luni și fără să căutăm, l-am găsit pe rafturi la Auchan. În București. Și astfel, Moș Nicolae a reușit să-mi pună anul ăsta în cizme un minunat Shaun the Sheep care behăie și vibrează când îl tragi de coadă!

Dar partea mai interesantă a poveștii s-a întâmplat abia ieri seară la Centrul Ceh. Coincidență sau destin.. în spatele meu s-a așezat o fată care-l ținea în brațe pe… Shaun! A trebuit să-mi cotrobăi în traistă de mai multe ori să mă asigur că nu e oaia mea.