ALUNELU’ ALUNELU’

Am observat că mă obsedează cântecele copilăriei. Am în minte numai batistuţe pierdute, elefănţei pe pânze de păianjen, cete de Piţigoi, pitici în pădurea cu alune, ciupercuţe frumoase şi drăguţe… dar în ultimele zile mă îngrijorează cântecul “Alunelu’ “.

Alunelu’, Alunelu’ hai la joc!
Să ne fie să ne fie cu noroc.

Pare în regulă la o primă cântare, nu? Ei, da’ ia spuneţi-mi mie cum poate să intre în joc un copac… (alunel = alun mai mic şi mai cute). Dar dacă zicem

A lu’ Nelu, a lu’ Nelu hai la joc!

“face mai mult sens”? Deci scopul cântecului nu era de a invita pomii la dans, ci pe familia lui Nelu?