GARSONIERA ȘI ETIMOLOGIA

Am avut anul trecut în Franța revelația originii cuvântului garsonieră. Nici nu e greu, fonetic se distinge clar derivarea substantivului “garçon” cu sufixul “ière”. [gaʀsɔnjε:ʀ] 

Dar echivalentul francez este astăzi perimat, poate pentru că prezintă o nuanță distinctă față de întrebuințarea termenului în limba română. Garçonnière se referă în franceză la locuința unui bărbat necăsătorit. Garçon, nu? Dar de ce locuită de un bărbat? Definiția vine cu o completare: “Locuință de mici dimensiuni închiriată de un bărbat pentru întâlniri galante”. Hehe, ce galant spus!

Iată deci o întrebuințare a spațiului care nu are de-a face de fapt cu locuitul. E și normal. La vremea când se folosea cuvântul, prin secolele XVIII-XIX, garsoniera era locul de escapadă al bărbaților cu situație financiară bună, care-și permiteau să întrețină o femeie în afara căsniciei. Iată de pildă garsoniera în romanul lui Proust Jeunes filles en fleurs:

“Il amenait tous les jours des femmes dans une garçonnière qu’il avait en commun avec deux de ses amis”.

Sau în cazul lui Napoleon, descris de Joseph Turquan în Napoléon amoureux:

“[…] aux Tuileries. On la conduit dans le petit appartment, la garçonnière que Bonaparte avait fait meubler pour les heures où il voulait fuir la tête-à-tête ou la surveillance jalouse de Joséphine.”

Ei, dacă pare că se clarifică puțin lucrurile, hai să aruncăm o privire peste una dintre cele mai vechi definiții ale cuvântului, pe care o găsim în dicționarul Academiei Franceze de la 1798:

Garçonnière = jeune fille qui aime à hanter les garçons.

Vai de noi și de pădurea Mogoșoaia! Deci o garsonieră este o fată care frecventează băieți. Păi da, bărbatul mergea la garsoniera sa, țaca-paca.

Și dacă vrem să ajungem și mai departe cu analiza, vom constata întrebuințarea termenului ca adjectiv de pe la 1176 și avem tabloul complet. Chrétien de Troyes folosește în Cligès adjectivul garçonnière atunci când vorbește de corpul unei femei “care se oferă bădăranilor”. La sfârșitul secolului al XII-lea, adjectivul se transformă în substantiv și denumește explicit o femeie “publică”, “ușoară”.

Avem astfel traseul aproximativ al unui cuvânt prin istoria și moravurile unui popor. Secolul al XIX-lea, marcat de schimbările aduse de industrializare, a răsturnat vechile modele societale atât la nivel urbanistic, cât mai ales în ce privește dinamica relațiilor conjugale, emanciparea femeii etc. Conceptul de garsonieră intră încet în desuetudine și este astăzi înlocuit de uzualul “studio”, pe care îl prefer pentru că mă duce cu gândul la studiu. Dimensiunile reduse ale locuinței înseamnă că totul se află la îndemână, iar relativa imobilitate fizică stimulează concentrarea.

Ce voiam să zic e că ne-am mutat săptămâna trecută într-un bloc de garsoniere. Iar astăzi se fac 4 ani de când am părăsit casa din Colței.

Coltei 2013
Fotografie din timpul mutării realizată de draga mea, Ana Neacșa