SĂPTĂMÂNA MEMORIEI LA IAȘI

saptamana_memoriei

După mult timp, în weekend m-am bucurat să mai aud franceza vorbită în jurul meu, să trag cu urechea, să-mi aduc aminte.

Concertul de muzică clasică evreiască, cu ocazia Săptămânii memoriei Holocaustului, a venit la fix în perioada asta neurastenică a mea. A fost prima oară când am ascultat pe viu un duet pian-violoncel și mă bucur că soliștii au fost David Bismuth și Sarah Iancu, care au o relație de scenă tare armonioasă cu politețuri și plecăciuni, zâmbete subtile și degete agile.

Cred că cel mai tare m-a impresionat modul în care fiecare instrument îl propulsa pe celălalt, îi oferea ritmul sau liniștea de care avea nevoie pentru a transmite starea și emoția. Iar cu fiecare tramvai care trecea la nici un metru pe lângă noi, sala se cutremura parcă pentru a ne aminti mai abitir istoria pe care o rememoram pe acorduri populare sefardice.

Și așa am mai pus o piesă din puzzle-ul Iași la locul ei: Casa Balș. O frumoasă clădire istorică în care-și desfășoară activitatea Universitatea de Arte. Sala Eduard Caudella a fost arhiplină, contrar ilustrației mele.

În sfârșit. Zăpada ne cântă pe sub tălpi.. ce bucurie! Să avem pașii melodioși și sufletele senine!

PRIMA BANDĂ DESENATĂ

Tocmai am terminat prima mea bandă desenată. Sunt mega entuziasmată! Este prima dată când ilustrez integral digital și, deși a durat o veșnicie, va ajunge la timp acolo unde trebuie. Deocamdată e doar o felicitare, pe baza unei povești scrise de Monsieur, dar deja văd primul nostru roman grafic. Bine, hai, prima nuvelă grafică.

simcute_bd

E amuzant când mă gândesc că omul nu scapă de soarta lui. În 2012 am început un curs de pictură și primul exercițiu a fost să desenez un copac în peniță. Am mâzgălit un minunat baobab, care l-a făcut pe prof să-mi prevadă un viitor în banda desenată :)) Nu l-am luat în serios, dar nici nu pot nega că am tendința să caricaturizez și să aplatizez.

În orice caz, abia aștept să ajung la tipografie să imprim felicitarea. Iei!