ROMÂNIA, VENIM!

Mi-am făcut bagajul pentru trei săptămâni. Sunt gata să îmbrățișez vestul României și puțin din Dobrogea pe traseul: Sibiu – Rășinari – Ocna Sibiului – Alba Iulia – Hunedoara – Simeria – Deva – Timișoara – Arad – Oradea – Peștera – Baia Mare – Sighetu Marmației – Vișeu de Sus – Cluj Napoca – Lugoj – Orșova – Tulcea – Munții Măcin (traseu pe biciclete)

Mulțumesc Oana pentru cort, Alex pentru rucsac și saltea. Pe curând!

……………………………………….

Dacă e să fie puncte de suspensie, atunci să fie multe. Cu cât înțelesurile mai profunde, cu atât mai multe. Vorba aia, de ce să ne limităm la trei când sunt gratis? Unde mai pui că fiecare are punctul lui, iar unii au mai multe. Și tot așa și cu semnele de întrebare sau de exclamare. Adică dacă suntem într-adevăr mirați, să lăsăm eul virtual să-și exprime sentimentele. Așa ?!?!?!?!?! Sau așa !!!!!!!!!! Sau așa ???????

Parcă Beigbeder zicea asta pe undeva, cândva, într-o formă sau alta…

MAROLLES

Știți ce-mi mai place la Bruxelles? Că are un cartier strașnic cu buticuri ale colecționarilor de antichități și de mărunțișuri vechi. Găsești aici tot ce nu cauți și nici că ți-ar trece prin minte.

Preferatul meu e Stefantiek de pe rue Blaes (cel din imagine e din Kapellemarkt). E memorabil pentru că în mijlocul lui stă un carusel în mărime naturală, jucărie pentru vreun fost copil de nobil.

Întreaga atmosferă de aici îmi amintește de magazinul lui Mrs. Kim din Fetele Gilmore. Claie peste grămadă dai peste mobilă întreagă sau șchioapă, biciclete vechi cu apărători tricotate pentru spițe, oglinzi, candelabre, aplice, cufere, valize, uși, ferestre… nici nu încape numărătoare. Toate de-au împopoțonat case și conacuri, castele și cocioabe, laolaltă într-un cor de scârțâieli își îndreaptă spatele în fața cumpărătorului modern. Îmi place să mă strecor cu grijă și mirare prin camerele astea din una-n alta pân-ajung înapoi la intrare și-apoi mă mai zgâiesc puțin și prin vitrină.

Dacă mai mergi nițel în jos, la numărul 164 e un alt butic simpatic de haine și accesorii vintage. Îi zice Modes.

Găsești aici nu doar haine pe umerașe în mijlocul unei camere ticsite, dar dulapuri care-și deschid sertarele să le descoperi mănușile de catifea și papioanele în carouri, cutii cu pălării și coșuri pline de corsete și jartiere. Un muzeu al modei și al moravurilor în toată regula.

Experiența autentică a comerțului de vechituri se trăiește însă în Place du Jeu de Balle, sub cerul liber al amiezei, în zgomotul negocierilor, al muzicii de la terase, al clopotelor bisericii Notre-Dame Immaculée. Un spectacol pe cinste, gratis sau pe bani. Mai mulți sau mai puțin, în funcție de buzunarele fiecăruia și de tăria negocierii.

Și când mă gândesc că mă întreba odată o româncă în vizită la Bruxelles ce e de văzut în orașul ăsta.

TOUR ET TAXIS

E unul dintre locurile mele preferate în Bruxelles. În interior seamănă cu o închisoare din filmele americane, dar de fapt adăpostește birouri, sedii de firme, magazine, restaurante și diverse evenimente și expoziții.

Disney are sediul la Tour et Taxis.

La subsol au loc de obicei vernisaje și expoziții. În vechile beciuri e organizată o expoziție permanentă care ilustrează istoria clădirii de la proprietarii inițiali ai terenului – familia austriacă Thurn und Taxis (fondatoare a poștei belgiene) care a folosit terenul ca pășune pentru caii lor de poștă – până în prezent.

Dacă vă plimbați pe malurile canalului rezervați-vă câteva minute să vizitați clădirea. Un loc bun de jucat v-ați ascunselea, zic eu.

Picioare într-un moment de tandrețe.

Picioare care încă nu știu să meargă.

Ciuf în soare.

Torturi cu prea multe lumânări.

Popândăreală în lanurile de grâu.

Tricourile cu „Am supravuețuit în București”.

Curțile cu haine la uscat pe sârmă.

Țepele lui Țepeș la Curtea Veche.

Shooting cu nepoata mea super fotogenică.

Plimbări mii cu trotineta.