ROLE VERSUS ENGLEZĂ

Ambițiile părinților vs. ambițiile copiilor.

Fiica: Tati, pot să mă dau cu rolele când ajungem acasă?
Mama: Tomorrow is another day.
Fiica: Ce?
Tata: Facem exerciții de engleză.

SFÂNTU’ SIMON

Mă gândesc să pornesc o campanie de popularizare a domnului sfânt Simon… Ce, dacă nu ne cheamă Gheorge sau Vasile nu merităm și noi o prăjitură și-un cico? E DOAR de două ori pe an, azi și pe 10 mai. Marcați în calendare!!

DIGIPISICA

Pisicile nu se mai joacă cu ghemul de ață, ci cu cablul usb. Monsieur stă în mijlocul camerei și învârte cablul ca un pescar care-și întinde momeala peste ape, iar pisica aleargă ca amețita.

SOARE ÎN ECRAN

E așa frumos afară că nu-mi mai găsesc locul în casă. A se citi: e așa multă lumină că nu mai văd nimic pe ecran și mă mut de pe-o canapea pe alta.

ȚARĂ ȚARĂ VREM OSTAȘI: Pe Metrorex

În caz că nu știați, cel mai popular joc la metrou este Țară țară vrem ostași. Dacă vrei să cobori, trebuie să-ți iei avânt să spargi rândul de oameni care abia așteaptă să te ia în echipa lor și să nu te mai lase să ieși. Eu m-am cam săturat de jocul ăsta. Aș pune de-o leapșă.

ANIMAȚIE LA COLȚEA

Seară de seară mă întorc de la animest și merg de-a lungul aripii stângi a spitalului Colțea. Un alt fel de animație mi se relevă la fiecare geam nou. Un bătrân cu un bronz imaculat, pus în evidență de tifonul din jurul capului, privește visător ore întregi la buticul de vizavi cu ierburi ce alină orice durere. O fereastră mai încolo sunt jaluzele, dar se văd umbrele asistentelor care spală instrumente, se îmbracă sau dezbracă de halate. Mai departe e stinsă lumina și se văd numai umbre roșiatice de la televizorul cu antenă. Câțiva pași mai încolo e un salon cu lumină orbitoare, unde vezi toate cuierele și paturile cu bolnavi bandajați. Geamul următor e iar protejat de jaluzele și, de obicei e întuneric. Încă un salon cu televizor și oameni care fac plimbări, iar restul e somn și tăcere.

Spectacolul e același. De afară pare uneori o comedie. De cele mai multe ori însă, e o dramă mută.

RAMA CU SFOARĂ

De ce nu se mai prind tablourile cu sfoară în cui? Îmi lipsește ritualul ăla atât de laborios care implica toți membrii familiei. Recuzita era formată întotdeauna dintr-un scaun de bucătărie, un cui, un ciocan și, firește, taboul. Bărbatul ciocănea de câteva ori în perete pentru a găsi locul fatidic, apoi bătea cuiul și ceda locul femeii pentru cea mai delicată sarcină: agățarea și echilibrarea. Rareori se întâmpla ca tabloul să stea drept din prima, așa că tot felul de ajustări ale sforii erau necesare. „Puțin mai la stânga! Prea mult! La dreapta! Nu, stai! La stânga ușor!”. Pentru ca la final toată lumea să se îndepărteze și să admire o treabă bine făcută în echipă.

A fost de ajuns o bucată de metal dințată și bine ascunsă în spatele ramei să dea uitării o artă veche de zeci de generații. Un american a scăpat omul modern de multă bătaie de cap și totuși…

TREI FILME BELGIENE

Toto, le héros

Gelozia se naște din copilărie, iar imaginația copiilor poate lua forme ciudate. Toto este gelos pe vecinul său Alfred și are o teorie: la naștere au fost schimbați din greșeală la maternitate în urma unui incendiu. De-a lungul timpului el acumulează frustrări și-l învinovățește pe Alfred pentru toate mezaventurile din viața sa: moartea tatălui, sărăcia, moartea surorii, locul de muncă fără viitor.

Toate amintirile se derulează în mintea bătrânului Toto, aflat acum într-un azil, în timp ce plănuiește răzbunarea supremă: uciderea lui Alfred. În final, Toto se eliberează de toată ranchiuna și dă valoare vieții sale, aparent umbrite de succesul rivalului său.



Copacabana

Cine nu și-a dorit la un moment dat ca părinții lui să fie mai „de gașcă”? Să poți vorbi cu ei despre orice, să spună da la orice nebunie etc. În Copacabana se răstoarnă situația. Babou este o mamă în afara convențiilor, care trăiește cum îi dictează cheful. Acum își face un machiaj gratuit în magazinul de cosmetice, puțin mai încolo dansează în pub. Acum răstoarnă toate produsele dintr-un magazin de dulciuri, mai încolo organizează o cină tematică pentru fiica ei.

Tot filmul se concentrează pe încercările mamei de a fi pe placul fiicei, care-i mărturisește într-o seară că nu poate s-o invite la nuntă pentru că-i e rușine să o prezinte părinților logodnicului.

Babou ajunge astfel să lucreze în imobiliare, un domeniu necunoscut pentru ea, dar la care arată că poate fi mai bună decât toți ceilalți. Personalitatea ei se conturează de-a lungul aventurilor de pe malul Mării Nordului, în orașul Oostende, pentru ca în final să dea iar greș. Dar așa cum fiecare greșeală este o nouă lecție, iar fiecare eșec este un pas înainte sau un nou început, pentru Babou este semul că e momentul să facă ceea ce și-a dorit mereu: să plece în Copacabana.



L’age de raison

Femeia corporatistă, un concept împins parcă la extrem în film, versus visurile copilăriei: veterinar de balenă, prințesă, exploratoare spațială. Ajunsă la 40 de ani, Margaret primește scrisorile pe care și le-a scris la vârsta de 7 ani și care-i declanșează o serie de îndoieli și întrebări despre alegerile făcute în viață.

Filmul e un du-te-vino între negarea trecutului și ezitările prezentului. Mi-au plăcut mult scrisorile și jocurile copilăriei și mi-am dorit ca Margaret să fie iar iubita prietenului din copilărie, așa cum se întâmplă în filmele americane cu final fericit.

Recunosc că mi-a plăcut mai mult trailerul, care m-a emoționat până la lacrimi, dar filmul merită văzut chiar și numai pentru scena în care copiii aruncă brațe întregi de pâini într-o fântână pentru a ajunge de cealaltă parte a pământului, în Africa, la copiii săraci. E memorabilă. Iar concluzia: „devii cine ești”.

XPERIA 10MINI

Elegant și fotogenic, cu Xperia 10mini de la Sony Ericsson m-am înțeles din prima la shooting. O recenzie și câteva fotografii aici.

NOTIȚE DIN TELEFON

De la pereții peșterilor, la papirus, hârtie și ecran, oamenii și-au tot mâzgălit ideile pe unde au apucat. Sunt scurtă de memorie, dar ideile îmi împoaie capul. Care mai utilitare, care mai originale.. pentru toate există funcția Mémo a telefonului meu mobil :) Pentru că am decis să șterg praful din memorie și să fac loc noilor idei de două ori mai geniale, reproduc niște mostre de înțelepciune mai jos.

*Comuna ivesti, sat bucesti, strada principala nr 1, bira sanda. Pentru că la mamaia n-a ajuns încă internetul.

*Copywriteri ai viselor. După un an de copywriting asta e tot ce-am putut scoate mai bun.

*Spirite care fura litere si cuvinte ca sa formeze versuri sa invie. Altii mor sau se imbolnavesc. Un vis cu tâlc, în stil manga, pentru cine știe să descifreze.

*Cum vb pe forumuri unii despre bonsai de parca ar fi oameni. Scenariu: nu stiu ce sa mai fac, de cand a murit nu mai sunt om.. Acum doi ani voiam să-i luăm lui tata un bonsai și ne-am documentat pe forumuri cum se îngrijesc. Rata mortalității ni s-a părut cam mare, așa c-am renunțat la idee.

*Proiect mm because your georgeous. Pentru că iubitul meu este absolut georgeous!

*pavel.ioan m***********s :) Doar n-o să scriu aici parola de la e-mailul tatei!

*L 15-20, M 8-13, M 15-20, J 8-13, V 8-13 (27mar2009) Programul cabinetului doctorei mele de familie. Pentru că o vizitez doar o dată pe an.

*Nu arunci cu batul, arunci cu banii. Din seria „filozofie de mamă”. Nu mai țin minte contextul, dar e clar că începuse criza în țară.

*X fabricant ilegal de medicamente se imbolnaveste… După ce-am văzut un documentar cutremurător despre fabricanții de medicamente ilegale.

*Chris cornell part of me. Probabil de căutat pe youtube.

*Stergatoarele par niste picioare de femei care fac aerobic. În ambuteiajul de la ieșirea din Bruxelles. Ploua, firește.

*Coviltir, anahoret. De căutat în dex. Acum știu ce înseamnă :)

*fgs 00249571 noma 06100900 Din seria suntem niște numere oriunde mergem. Numerele mele ca studentă în Belgia.

*cartejeunes.be Nu mai țin minte de ce.

*Dac-as fi copac, ti-as face umbra; chinezoiaca, ti-as da orez la micdej; spaniola etc. sunt însă doar si.. Declarație cheesy nescrisă/nerostită. Așa e când ai relație la distanță…

*Masinile vazute de sus pe doua benzi arata ca snururile de martisor. În plimbările mele solitare prin BXL.

*Nicolas Zaskozy/Sazosky un idiot mafiot. Replica a unui om al străzii în metrou la Paris.

*Hartiute legate cu ata cu dorinte de an nou. Nu mai știu, probabil am văzut undeva așa ceva și-am poftit și eu. Până la urmă mi-am desenat cu creta un brad pe perete și l-am împodobit cu globuri decupate din hârtii de la bomboane de cicolată. N-a fost așa rău cum pare :)

*O femeie facea poze unei statui si porumbelul de pe capul statuii se simtea flatat. Tourists in Paris…

*Porumbei fotomodel. Continuarea ideii precedente.

*Dilema mandarinei care s-a nascut portocala. După ce-am desfăcut mai multe mandarine care arătau cam… însângerate.

*Transformat birou in cort, de cumparat materiale sh. La un moment dat mi s-a crăpat o stinghie de la pat și, de teamă să nu se rupă și să plătesc tot patul, am vrut să-mi fac cort și să dorm pe saltea sub birou. N-am înțeles nici acum de ce biroul era atât de mare și de fapt de ce era în dotare, că studenții nu mai scriu la birou în zilele noastre.

*L’origine des rhumes se situe tres loin dans la prehistoire en rhumanie – les rhumes, andre francois. O poveste foarte caraghioasă despre răceală pe care-am descoperit-o la muzeul fotografiei din Paris.

*D’une chine a l’autre. La LLN aveam o cantină care se chema d’un pain a l’autre.

*Vreau o colivie cu porumbei. Probabil că voiam, acum nu mai vreau.

*3160 paris graham. Interfonul couchsurferului de la Paris.

*uclouvain.be/ilv Site-ul facultății de limbi străine la LLN.

*belgium.be pt rasp simone, eglantine marier les 2. O campanie a rețelei de transport în comun? Nu mai știu, am văzut afișele în drum spre aeroport când veneam acasă pentru prima dată. Și era o Simone…

*Viata celor din strainatate nu este deloc usoara – 336, 8.2.10. Replică auzită în autobuzul 336 în scurta vizită acasă.

*Le bal des casse pieds. De obicei mergeam la fnac să-mi notez nume de filme. Nu spun ce făceam mai departe cu ele. Cărțile însă le puteam citi acolo…

*Ravel velo. Fostele șine de cale ferată care au fost reciclate în piste ciclabile pentru plimbări sau tranzit între orășele. Am auzit de ele de la un liegeois la un eveniment la BXL.

*Toujours c’est un mot des femmes. Nu mai știu de unde-i asta.

*Dinti ca o tabla de sah: unul de aur, unul alb, unul de aur, unul alb.. Într-o stație de autobuz am văzut un bărbat cu dinți în formă de tablă de șah. Era un arămar, cu ibrice spânzurate în jurul gâtului.

*Prezi amintiri in ordine cronologica de la cea mai veche. Uneori mă gândesc care e cea mai veche amintire pe care o am și încerc să-mi reconstitui anumite părți ale micii existențe. Când îmi dau seama câte amintiri se pierd mă gândesc la proiecte din astea radicale.

*Floriflette. Rețeta e simplă. Bacon, 2 cepe tocate mărunt, 1kg cartofi fierți, tăiați felii, 400g brânză orval (un fel de cașcaval mai dulceag), 60cl smântână. Se prăjește bacon în puțin unt. Se adaugă ceapa și se călește. Se adaugă feliile de cartofi. Se amestecă și adaugă brânza cubulețe. Se adaugă tot conținutul într-un vas de copt și se varsă smântâna peste. Se acoperă cu felii de brânză și se încălzește la cuptor până se formează o crustă mică.

*Azi am vazut porumbei care au invins acele puse pe acoperisuri sa-i impiedice sa se aseze. I’m officially a birdwatcher.

*Idee panou cu gauri pt fete din cartoane reciclate. Când am recitit mă întrebam la ce le folosesc fetelor găurile. N-am diacritice la telefonul anului 2005.

*Gros naze, mononucleose. În Belgia am auzit pentru prima dată de mononucleoză și am crezut că ăștia fac mișto de mine. Într-o seară ne strânsesem să lucrăm un proiect de grup și o colegă se târa se parcă abia învățase să meargă. Nu cred că exagerez dacă spun că i-a luat vreo 5 minute să facă 100 de metri. Nici creierul nu-i era tocmai intact…

*Cere patentul pt inventarea patentului. Jocuri de cuvinte pe care sigur le-au gândit și alții înainte. Nu-mi fac iluzii.

*A face ochelari dulci. Aici la fel.

*93B02. Aș fi avut nevoie de mai multe indicii. Nu mai țin minte.

În concluzie, telefonul meu e mai mult un jurnal decât un instrument de comunicare. N-or fi ele informații vitale, dar multe s-au transformat în scurte povestioare care altfel ar fi ajuns la pubela memoriei. Viitoarea curățenie anul viitor pe vremea asta.