BUNĂ DE MĂRITAT

Azi am făcut pe gospodina. Meniul acestui week-end: ciorbă de cartofi și tartă de fructe.

Iar astea-s căpșunele de 3 euro cumpărate azi. Jumate la gunoi, jumate în tartă și cu zahăr. Așa rău îmi pare când trebuie să arunc mâncare..

CHARLEROI TURISTIC

Aventura mea belgiană a început acum un an cu aterizarea pe aeroportul din Charleroi. Au urmat alte câteva decolări și aterizări, dar niciodată n-am ajuns cu adevărat în oraș, mai ales că atât cât poți vedea de la gară are aer prea industrial, neatrăgător turistului din mine. Dar cum ne-am belgienizat, a venit momentul să dăm ochii cu Baghdadul din vest.

Așadar, pentru două zile ne-am simțit iar turiști și-am vizitat câteva muzee interesante. Rezumatul excursiei arată cam așa.

Palais des Beux-Arts are o expoziție permanentă cu intrare gratuită. 

Primăria adăpostește în hol câteva marionete gigan tradiționale.

Iar în pasajul Bursei sălășluiesc câteva anticariate numai bune de cotrobăit după chilipiruri. Prețuri de la 1 euro, toate domeniile.

Noi am găsit scriptul celui mai tare film belgian la 2 euro.

Am vizitat fosta mină de la Bois du Cazier cu o zi înaintea celebrării a 54 de ani de la catastrofa în care au murit peste două sute de mineri.

Ce e interesant este faptul că în mină lucrau foarte mulți italieni. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, belgienii au eliberat prizonierii nemți care lucrau în mine și au încheiat un parteneriat de lucru cu Italia. Astfel, în anii 50, agenții de recrutare parcurgeau orașele și satele italiene, iar gara din Milano era împânzită de afișe de recrutare pentru minele belgiene. Tinerii italieni erau atrași de salariile mari, alocațiile familiale și concediile plătite. În urma unui examen medical și unul de aptitudine profesională, câte o mie de italieni ajungeau săptămânal în Belgia.

Ca idee, un fost miner din Belgia are pensia de 1900 de euro.

Cel mai frumos muzeu rămâne însă cel al fotografiei. Or avea parizienii prima fotografie din lume, dar la Charleroi se găsește o colecție de fotografii din anii 1890 și, cel mai important, o mulțime de explicații interactive despre culoare, lumină, imagine, perspectivă etc. tot ce-i trebuie fotografului amator/începător.

Iar pentru amuzament, un loc cu decor de epocă și diverse accesorii.

La final, baia merită și ea o vizită…

Voilà voilà! Ne-am întors întregi acasă, ba chiar și cu amintiri frumoase. Corolar: Charleroi nu e un oraș periculos și e chiar ca lumea să fii turist într-un oraș neturistic. Sigur cel mai ca lumea e să fii turist la tine acasă, dar asta e altă poveste.

HIPERSENSIBILĂ

Oare cum reacționează la vizionarea unui film o persoană care plânge la trailer? Vom afla în această seară.

COVORUL DE FLORI DE LA BRUXELLES 2010

Una dintre actracțiile anuale din Bruxelles este covorul floral din Grand Place. Un covor despre care unii belgieni habar n-au, dar noi am hotărât oricum să mergem și să facem niște poze suvernir dacă tot suntem pe-aici.

Covorul în sine nu este foarte spectaculos, atâta doar că reușește să dea culoare în monotonia de piatră cubică.

Nouă ne-au plăcut însă mai mult oamenii. De pildă băiatul care face poze cu telefonul și fata care salivează la înghețata vecinului, că doar florile nu țin de foame…

Femeia cu aparatul foto lipit de ochelari și cuplul român cu soțul cocoțat pe gard.

Și oamenii cu ochelari în care se reflectă țesătura înflorată.

LA MAREA NORDULUI

Simcute a fost la mare. Maare păcat că Monsieur n-a vrut să trecem granița cu biclele până în Olanda. Impresii și poze săptămâna viitoare, că mâine ne așteaptă un oraș periculos. Mulțumim L+D!

ȘORICELUL MICKEY

Circul nostru s-a îmbogăţit cu un nou membru… dar să începem cătinel.

Acum două luni, într-o noapte albă dinaintea ultimului examen din această viaţă, am dormit fix două ore. L-am rugat pe Jeremy să mă trezească la 2 să continuăm îngrăşatul porcului (şi aici se practică sportul cu mare succes). Dar Jeremy nu m-a trezit, noroc cu conştiinţa. Merg în bucătărie, Jeremy întins pe jos, cotrobăia pe sub aragaz. Se pare că avem un şoricel, zice. M-am gândit că oboseala i-a afectat simţurile şi l-am lăsat să scotocească. Eu mi-am luat examenul şi m-am întors acasă.

Ieri stăteam însă iar în bucătărie cu Jeremy şi ne povestea aventuri cu Mickey. Mickey în dulapul cu mirodenii, Mickey la duş, Mickey în pat, Mickey sub pat etc. Care sunt şansele ca fix după juma de oră de poveşti, Mickey să vină în camera noastră? Aţi fi surprinşi.

Chiar nu te-am crezut când ai zis că l-ai văzut cum intra la noi, dar nici nu te-am mai lăsat să dormi când a început să ronţăie din saltea. Oricum, nimic nu se compară cu o sticlă de cidru şi una de vin roşu californian la 4 dimineaţa. Chiţ chiţ şi ne e dor de Pisi.

MUȘTE ACROBAT

Mica noastră cămăruță s-a umplut de muște. Avem musculițe bețive care roiesc în jurul fructelor sau al sticlelor de bere și muște acrobate, campioane la mersul pe sârmă. Culmea e că aplaudăm după ele mai ceva ca la circ.

LA PLAJĂ ÎN ORAȘ

Louvain-la-Plage, locul cu cei mai mulți copii pe metru pătrat din oraș. Iar copiii belgienilor sunt niște figuri interesante cu părul lor blond sau roșcat, toujours cârlionțat. Cred că și părinții sunt încântați, mai ales când se trezesc îngropați în nisip de creaturile lor mici. Noi cu siguranță ne amuzăm de pe margine.