Paris, ziua III (foto)

Cum obiectivele turistice nu mai sunt un mister pentru noi și e și prima noastră vizită în Paris vara, nu puteam petrece ultima zi decât pe plajă. Asta după o oră de ping pong în parcul din les Halles, firește.

În timp ce pozam oamenii la dușuri, m-a oprit un bărbat cu pălărie și baston și m-a întrebat de ce fac poze? I-am răspuns că-mi plac oamenii și-mi place să le surprind emoțiile. Atunci mi-a spus că și lui îi plac oamenii și-i place să-i facă fericiți. Mi-a întins pumnul strâns și mi-a zis să suflu de 3 ori. Deși nu am încredere în străini și sunt foarte suspicioasă, am suflat.

A apărut o gărgăriță, iar bătrânul meu a zis că e magician. I-am dat la schimb o bilă de ping pong ca să-i mulțumesc și l-am văzut surprins, deci sunt și eu o mică magiciană.

Ce mi-a mai plăcut în oraș? Păi, copacii care ar putea să candideze cu succes pe postul de soldați. Stau deja drepți și mai sunt și camuflați, ce să ceri mai mult?

Noua mea coafură și costumul vintage.

Oamenii care jucau petanque la 11 dimineața.

Nu mi-a plăcut că am luat bătaie. Dar mi-a plăcut că am avut un mare grup de suporteri împărțiți egal pentru Monsieur și pentru Madame. Chiar ziceam că ar fi fost buni niște copii de mingi la jocul ăsta și dorința mi s-a împlinit. Felicitări Monsieur, norocul începătorului!

Locul special amenajat pentru lectură de-a lungul Senei. Un fel de lecturi urbane de la noi.

Șezlongurile la discreția oricui.

Și, firește, piscina (care nu e în poză, dar confirm că e acolo, cu program de intrare).

Înapoi spre casă ne-au mai plăcut copiii care jucau ascunselea după tufișuri..

Bănci..

Și cei care credeau că după o umbrelă nu au cum să fie găsiți

Ne-au înmuiat inima mesajele lăsate la interfon de oamenii plecați în concediu

Și am decis că vrem să stăm pe colțul acestei clădiri, să avem storuri albe la ferestre, plante pe balcon și să ne bem cafeaua cu vecinii.

Nu e prima oară când văd plante pe pereți, dar acest perete are deja o grădină care se întinde până la cer. La propriu.

Am revenit pe pământurile belgiene care ne întâmpină cu iubire încă din tren.

Și mai venim și la toamnă :-)

Paris, ziua II (foto)

Mi-ar plăcea să-mi încep fiecare zi cu o scurtă plimbare. Pe la 7 e ideal, aerul încă mai poartă prospețimea serii și o ușoară umezeală care te trezește de tot atunci când ieși pe poartă cu ochii împăienjeniți. În fine, ideea e că mi-ar plăcea să mă pot trezi devreme și mi-ar plăcea să n-am nevoie de un ceas care să-i dicteze organismului ce să facă. Cred cu tărie în ceasul intern al omului și în puterea organismului de a-și purta de grijă. Însă ritmul meu este foarte lent și nu, nu se numește lene, așa că a doua zi, cu greu ne-am trezit la 9. Duș scurt, ghirlande de flori pentru mai încolo, aparat foto în rucsac și la 10 ne-am întâlnit la parter. Mic dejun clasic lângă Comedie Francaise cu croisant, suc și cafea și suntem gata de plimbare. O eșarfă pe umeri să nu știrbim eleganța orașului.

Astăzi mergem în cartierul chinezesc și, norocul nostru, e super-ofertă la masaj tailandez.

După ce ne amețim printre blocurile cu 30-40 de etaje, intrăm prin supermarket-uri și ne alimentăm cu produse tipice, majoritatea pe bază de orez. Ne-am luat ceai de iasomie, cafea cu ginseng, vin și desert de orez și săpunuri frumos parfumate.

Am petrecut puțin timp în cartier, dar am văzut câteva animații turistice în stradă, ca de pildă picturi caligrafice.

Am băut cel mai prost suc de cocos frumos ambalat.

Am mâncat la restaurant cu specific tailandez/vietnamez.

Și am băut bere chineză.

Și cu burțile pline, ne-am întors în centru.

Unde am urmărit câteva ore ultima etapă a turului Franței și ceremonia de premiere.

Nici n-am simțit când a trecut timpul alături de marii cicliști, că rândurile de turiști s-au și răsfirat, care pe la o terasă, care prin parc. Noi am continuat prin Tuileries unde a campat un mini parc de distracții pe durata verii.

Un mic sfat. Atunci când vrei să faci o poză, nu lăsa pe a doua zi, că nu se mai întâmplă. Asta ca adaptare la proverbul celebru.

În fine, după magnificul asfințit ne-am astâmpărat foamea cu o felie de pizza pe Montorgueil și ne-am relaxat mușchii pentru ultima zi în orașul luminilor.

Paris, ziua I (foto)

Orice vizită, oricât de lungă, e întotdeauna prea scurtă pentru turistul din Paris. Noi am ajuns pe la prânz după câteva reprize de moțăială în autocar, un mic dejun improvizat și ore lungi de admirat câmpuri belgiene și franțuzești. Primul obiectiv: plajele de pe malul Senei.

Apă gratis în pahare frumos branduite de la standurile din fața primăriei.

Bucuria copiilor… dușuri care ți se așează pe corp precum burnița pe frunze.

Bicle de Paris și turiști.

Stația de metrou Louvre Rivoli.

Am luat prânzul în grădina palatului regal, în timp ce vrăbiuțele ne dădeau târcoale (am aflat că sunt pe cale de dispariție… cel puțin la Paris), iar porumbeii își făceau siesta pe unde apucau. Prin tufe…

Pe statui…

Noul meu semn de carte.

Ne-am cazat într-un studio tipic parizian în spatele Luvrului cu vedere spre curtea interioară și intimitățile vecinilor.

Apoi ne-am dat cu balonul.

Și-am văzut tot orașul de la înălțime.

În drum spre turn am văzut și copia asta a Statuii Libertății realizată după cea din NY.

Și în fine am ajuns la destinație. Găsiți originalul.

LENE SCRIITORICEASCĂ

Mi-e așa de lene încât mi-e mai ușor să fac o poză decât să scriu un text. Nici măcar e-mailuri nu mai scriu. Dar mi-e așa dor să scriu. Promit să scriu câte un text pe zi, ca să nu-mi ies de tot din mână. Începând de mâine.

TURĂ VELO

Azi ne-am pregătit pentru turul Belgiei și-am ieșit câteva zeci de km în afara Bucureștiului. Noroc că acolo n-o să avem nevoie de mtb-uri… dar o să ne lipsească merișoarele acrișoare de la marginea drumului.