WOO-WOO

Se întrebau unii de ce pe calculatorul meu îl cheamă Woo-Woo. Păi, uneori i se înnegreşte din senin ecranul şi atunci fac cu mâna la el şi-l întreb “U-u, where are you?”.

FRIGIDERUL PĂRINȚILOR

Frigiderul nostru e ca o mireasă în ziua nunţii: are şi noi şi vechi şi albastre şi albe şi verzi (ăăă, verzi adică legume, nu stricăciuni).

CUTENEWS

Sâmbătă am dat Toefl şi, ca la orice examen, întrebările au vrut să ne arate ce nu ştim, nu ce ştim. Dacă ştiam că dau examen la biologie şi astronomie jur că mă pregăteam dinainte.

Am lucrat la un proiect pentru job şi azi am primit primele laude. A fost bine, dar mai e de muncă până e gata produsul. Abia aştept!

Mă gândesc serios să merg la vară în State (work and travel poate). În principiu aş vrea să călătoresc şi să-mi vizitez vechi prieteni, dar nu strică şi un ban grămadă.

Am deja o colecţie mică de traiste de pânză adunate care de pe unde. Sunt multifuncţionale: cară şi mere şi cărţi.

Din cauză că m-am tuns şi am breton gen Guţă, mi-am cumpărat câteva sute de agrafe “băbeşti” ca să maschez oroarea şi câteva agrafe interesante ca să distragă atenţia.

Am găsit iar negrese la Carrefour.

Am schimbat IAR imaginea blogului, din lipsă de ocupaţie aş zice eu, dar mai finuţ spus, ca urmare a multor schimbări din viaţa mea :D

SĂTULĂ

Nu sunt o tipă puternică. Nu am o voce sau o statură impunătoare. Nu mă îmbrac în aşa fel încât să intimidez. Nu-mi vopsesc părul şi nici nu mi-l coafez după ultima modă (m-am tuns de curând cu breton pentru că voiam o schimbare şi acum arăt de parc-aş fi Guţă). Nu ies în evidenţă în oraş, iar la serviciu aş putea trece foarte bine drept secretară, docilă, liniştită şi fără pretenţii. Nu am o maşină de teren cu care să-i calc pe toţi în picioare, pentru că nu vreau să deranjez pe nimeni. Dar uneori îmi ies din pepeni. Da, sunt mică şi neînsemnată, dar asta nu-ţi dă dreptul să te crezi superior, căci nu eşti, tu, cucoana din maşină care nu semnalizezi şi mă faci pe mine “deşteaptă”, tu, taximetristule care opreşti pe trecerea de pietoni şi te uiţi la mine ca la felul cinşpe când îţi fac semne că n-am loc să trec de tine. Nu, chiar n-am nevoie de mutrele voastre acre să-mi amintească în fiecare zi că m-am născut în oraşul ăsta de oameni trişti.

Nu mai aveţi răbdare, oameni buni şi sunteţi nişte lacomi! Vorba mamei, “dac-am fi nemuritori ne-am mai omorî să facem una-alta, dar aşa, ce rost mai are?”. Sunt sătulă şi am cârcei din ce în ce mai des, nu că ar interesa pe cineva.

Captain Planet la PRO Cinema

De luni până vineri de la 14.45 şi dimineaţa de la 8.45 în reluare. Ieri a fost difuzat primul episod. La orele astea mă întreb care e publicul lor ţintă. Oricum e amuzant cât de actuale pot fi nişte desene animate de acum 18 ani.

INTIMITĂȚI

Cu toţii avem lucruri la care ţinem şi ni se strânge inima atunci când ajung în mâinile altor oameni sau suntem obligaţi să-i lăsăm pe alţii să le folosească.

La serviciu a trebuit să mi se conecteze calculatorul în reţea şi să-mi configureze adresa de e-mail personalizată, iar pentru asta, tehnicianul nostru a pătruns în tainele laptopului meu.

Pe lângă faptul că mi se părea că-mi maltratează tastele (mai ales enter-ul), faptul că mi-a schimbat modul în care mă loghez, mi-a umblat la setări şi mi-a instalat tot felul de chestii noi pe care nu le voiam m-a făcut să mă simt dezgolită.

Şi partea proastă e că dacă vine vreun control al licenţei software-lor instalate (ups!), ei nu răspund pentru mine şi nici nu mă pot ascunde în toaletă :) Să sperăm că vin atunci când lucrez de acasă.

P.S. Da, m-am angajat, chiar dacă ziceam că n-o să se întâmple prea curând. E part-time, n-am nici birou şi nici măcar scaun :( Eh, aşa-i în publicitate…

CERE-I CERȘETORULUI UN BAN

Şi vezi ce se întâmplă. Ştiu, e o idee stupidă, dar acum chiar sunt curioasă ce-aş primi dacă aş ruga un cerşetor să-mi dea şi mie “o mie” că nu-mi ajung banii de ştrudel.

ŞOFERII BUCUREȘTENI SUNT MASOCHIȘTI

Altfel nu-mi explic cum suportă să o ia în fiecare zi de la capăt. O nouă zi, aceeaşi poveste. Oare ce-şi zic ei dimineaţa când merg spre maşină, că poate o să ia alţii autobuzul şi o să fie mai liber? Oare nu-i doare deloc atunci când văd că pietonii merg mai repede decât ei, iar bicicliştii sunt deja rachete?

O colegă de facultate zicea că atunci când revine în Bucureşti din provincie se simte regina şoselelor. Cum dă de primul ambuteiaj, are deja un mic orgasm.

Oameni buni, aţi uitat care era scopul automobilului? Nu vă aşteptaţi să rezolve ceva autorităţile, căci n-o să se întâmple. Numai voi puteţi să mai schimbaţi ceva.

Între timp eu voi merge cu bicicleta, că autobuzele întârzie deja prea mult.

ADOR DEDICAȚIILE

La începutul unei cărţi, la sfârşitul unui film, la interpretarea unei melodii, “pentru X”, “mulţumesc lui Y” sunt pentru mine o altă poveste. Oare o să apar şi eu vreodată pe o coală albă, chiar şi sub un pseudonim? Ar fi tare cute.

ALUNELU’ ALUNELU’

Am observat că mă obsedează cântecele copilăriei. Am în minte numai batistuţe pierdute, elefănţei pe pânze de păianjen, cete de Piţigoi, pitici în pădurea cu alune, ciupercuţe frumoase şi drăguţe… dar în ultimele zile mă îngrijorează cântecul “Alunelu’ “.

Alunelu’, Alunelu’ hai la joc!
Să ne fie să ne fie cu noroc.

Pare în regulă la o primă cântare, nu? Ei, da’ ia spuneţi-mi mie cum poate să intre în joc un copac… (alunel = alun mai mic şi mai cute). Dar dacă zicem

A lu’ Nelu, a lu’ Nelu hai la joc!

“face mai mult sens”? Deci scopul cântecului nu era de a invita pomii la dans, ci pe familia lui Nelu?

EYMD 2008: The fun

Cu liniuţă:

– în drum spre BXL am văzut un ozn (jur că nu era avion, că erau două pe lângă el şi arătau altfel şi se mişcau mai încet!);
– ceva bere în fiecare seară (kriek, leffe, duvel şi încă ceva, nu mai ţin minte denumirea);
– mâncare tradiţională (= cartofi prăjiţi cu maioneză la cornet)
– Safari Night (trasee cu obiective turistice), pentru mine a fost revederea unor locuri vizitate în primăvară;
– cumpărături de dulciuri în Grand Place şi de cârpiţe pe strada cu magazine de ţoale;
– petrecere de papa! cu muzică, dans şi băutură;
– trenul spre BXL Airport luat greşit şi ajuns în afara oraşului, după care taxi înapoi împreună cu prietena mea şi alţi doi americani la fel de deştepţi ca şi mine (că doar unul îşi avea rădăcinile în România).

Translation
Besides work, the 2008 EYMD also had its fun moments. For me, these were: seeing a UFO on my way to Brussels :) , drinking diferent types of beer every night, eating traditional food (= fries with mayonnaise), visiting the city, shopping for chocolate and clothing in the center of the city, the goodbye party and the misadventure my friend Simi and I had when we took the wrong train to Brussels Airport and got out of the city with two other americans.

EYMD 2008: The work

După cele patru zile de muncă la Parlamentul European, am început involuntar să gândesc şi să vorbesc în engleză. European Youth Media Days a avut şi plusuri şi minusuri, aşa cum vom vedea în continuare.

Cel mai mare avantaj, pentru care recomand şi altor tineri să candideze anii viitori este că organizatorii acoperă toate cheltuielile evenimentului şi chiar îţi dau bani de buzunar în plus. Partea proastă e că nu prea ai timp să-i cheltuieşti.

Revenind la partea de muncă, eu am ales să particip la un workshop care s-a chemat EUROpolitan (revistă pentru femei sexy şi de succes… oh, well). Timp de o zi nu am făcut decât să asistăm la discursurile a 3 parlamentare mai mult sau mai puţin sexy, dar cu siguranţă de succes – altfel nu ştiu cum ar fi putut să crească atâţia copii (împreună aveau vreo 15) – şi să scriem articolele pentru revistă. S-au vorbit aceleaşi generalităţi: drepturi egale de şansă, cum să schimbi mentalităţi începând de la a-ţi educa bărbatul şi copiii etc. În urma şedinţei intense de brainstorming, am stabilit să scriu două articole: unul despre o zi tipică în viaţa unei românce tipice (n-a fost propunerea mea) şi unul despre ce înseamnă să fii femeie pe bicicletă în Bucureşti şi alte oraşe europene.

Din păcate articolul despre biciclete n-a intrat din lipsă de spaţiu (doar 16 pagini), iar celălalt mi-a fost modificat (îl scrisesem din perspectiva pisicii mele – cum vedea ea o zi tipică din viaţa mea) din cauză că nu se asorta cu cele scrise de celelalte trei tipe care aveau aceeaşi sarcină. Din fericire, am apărut pe coperta revistei alături de o colegă din Finlanda şi una din Polonia (după o lungă şedinţă de photo shooting profesionist, make-up şi funny faces hihi).

La al doilea workshop “Far, far away? The EUs challange to communicate with its citizens” (care a avut loc a treia zi) n-am mai asistat, pentru că însemna să nu am chiar deloc timp să vizitez oraşul. În orice caz, speech-urile au fost despre generalităţi, deci cam plictisitoare şi după primele două zile nu prea au mai avut public.

Translation
The two articles I wrote for EUROpolitan: A typical day in the life of a European young woman and Put your high heels on two wheels.

Put your high heels on two wheels

Whistling, hooting, swearing, hindering. No, this is not an article about football, but a story about a regular day in the traffic for the regular European bicyclist. If you are a girl, it becomes even spicier.

The bicycle has been for a long time just a way of traveling in small cities. Since the eco lifestyle has become a trend, people seem to have become more responsible with the environment and adopted cycling even in the big European cities.

“Are you feeling any pleasure when you are cycling?”, I was asked one day by a guy in a sports car, while waiting at the traffic light. I was shocked, but I stood still and gasped. I took a deep breath and moved forward, because these incidents have become a habit in Bucharest, my home town.

I am not the only girl who can brag about such experiences. “I get that all the time. Taxi drivers are actually the worst, because they always ask you all sort of nasty questions and grin into your face”, said Anca, a student at the University of Bucharest and regular bicyclist.

For the rest of Europe things are more or less alike. Although some countries have a well implemented regulation for bicyclists, nice bike tracks and traffic signs, we are facing a lack of interest into this topic from our politicians. Even though they have political programs raising ecological issues such as recycling, saving energy and reducing pollution by encouraging alternative ways of transportation, little has been done to achieve these goals.

A European city has to have decent bicycle tracks. Nina, a German student, complained about the lack of tracks in the UK, compared to her home country. “It was awful! Drivers were whistling, calling me sexy ass and staring like mad. Something has to be done”.

Although cycling has this controversial stigma, we shouldn’t forget its actual purpose: it’s fun, healthy, environmentally friendly and, let’s face it, women ARE sexy on bicycles, but they don’t need men to tell them that!