CU BICICLETA ÎN BUCUREȘTI #2

Dacă vedeţi vreo nebună care în loc să meargă pe bicicletă merge pe lângă ea, dar dă năvală pe stradă în faţa maşinilor, ei bine, eu sunt. Mi-e frică de oaaameeeni! Şi ar trebui să le fie şi lor frică de mine, că nu ştiu să-i ocolesc. A, şi mă mai puteţi recunoaşte după vânătăile de pe picioare…

NE-AM CUMPĂRAT BICI

… de la bicicletă, nu alte porcării. Mda, ne-am luat biciclete de oraş şi ne-am plimbat două zile prin Bucureşti. Deja am picioarele pline de vânătăi şi febră musculară şi doare şi fundul de la şa. Pentru început însă, mă simt bine. Adică ieri făceam un calcul cât am face pe biciclete de la Bucureşti la Buzău :-)

Faza cu pistele pentru biciclişti e că sunt prea puţine, neterminate şi prea aglomerate cu oameni şi maşini. Dar asta ştie deja toată lumea. În week-end a fost bine, era să dau doar peste 10 oameni într-o staţie de autobuz. Am şi căzut, fir-ar! Deşi în manualul de instrucţiuni zice să nu treci peste obstacole mai înalte de 5 cm, în Bucureşti n-ai cu cine, că pistele se termină şi încep cu borduri. Dar şoferii au fost drăguţi, n-au dat peste mine, iar alţi biciclişti ne-au claxonat, probabil în spiritul comunităţii.

Una peste alta, e ca lumea să ai bicicletă şi, din când în când, mai merg jos să o admir. Apropo, e roşie.

PROMOȚIA 2008 FJSC

N-am simţit nici o emoţie, nici că am terminat facultatea, nici că eram îmbrăcată în robă, nici că am aruncat toca în aer. Ba mai mult, m-am copt în foalele alea negre şi lungi, mi-am dat unghia peste cap când am aruncat toca şi nici nu mi-am făcut planuri de viitor.

Singurul lucru care mi-a rămas în minte de la festivitate a fost o frază a decanului: “Job-uri mai găsiţi şi chiar bine plătite, că aşa-i meseria asta, dar tinereţea nu se mai găseşte”. Aşa că o să fac ce trebuie să facă toţi tinerii. Nu o să-mi cumpăr casă, ci o să călătoresc, nu o să-mi fac familie, ci o să iubesc şi nu o să mă angajez, ci o să continuu să studiez.

Şi două poze de la festivitate pentru posteritate:


Spre ieşire, poziţia călugăr benedictin cu codiţe


Privind înapoi… peste umărul meu :)