PRIMA ZI DE VACANȚĂ INTERSEMESTRIALĂ

Răsfăţ! Astăzi am fost cu sis la Sala Dalles.

img_0555-medium.jpg

Unde, vorba ei, parcă erau cadouri pentru ziua copilului, nu a amorezilor. Mi-am luat şi eu de Valentine’s o bentiță cu fundiță.

img_0577-medium.jpg

Apoi, după ce am plătit cablul şi netul, am mers la Cuptorul cu Lemne.

img_0568-medium.jpg

Unde, fireşte, am mâncat iamiii pizza.

img_0561-medium.jpg

Şi ca desert mmmmm înghețată.

img_0565-medium.jpg

Una peste alta, a fost o zi bună. Poate în noaptea asta nu mai trimiţi mâţa aia neagră să-mi cânte la geam, soro mio.. Las’ că ştiu eu că tu le pui să vină la mine cu ochii ăia plângăcioşi şi cu mieunatul lor de ţi se rupe sufletul.

“Te-a” dărâmat criticile alea, Simcute, nu?

Unii oameni ştie bine cum e cu criticile. Paul, nu cred că “m-a dărâmat”, poate voiai să zici “m-au dărâmat”. Desigur, ne pricepem la ironii, nota 10.

Să explicăm cum stă treaba. Bullet year no. 6 este o mare dezamăgire! De ce? Pentru că vrem să facem ceva, dar nu facem decât să tăiem frunze… O droaie de studenţi la jurnalism vrea să arate ce mari ziarişti vor fi ei. De fapt…

1. Toată lumea are ceva de spus, toată lumea are opinii, dar nimeni nu e în stare să facă o muncă simplă de reporter, să meargă pe teren să culeagă informaţii, să dea telefoane şi apoi să scrie într-o pagină un amărât de articol de care să nu trag în toate părţile ca să intre frumos în pagină la layout.

2. Aceiaşi oameni sunt de fiecare dată nemulţumiţi de titlurile pe care le-au primit, de modul în care se vede articolul lor în ziar, de faptul că li s-a schimbat ceva în articol etc.

3. Aceiaşi oameni întârzie să predea articolele, încât am ajuns să dăm telefoane să ne rugăm de voi să trimiteţi pentru că stăm ca proastele să terminăm layout-ul.

4. Din 20 de bulletişti, numai George a avut timp să meargă la tipografie să dea BT-ul şi apoi să ia ziarele şi să le distribuie. Şi nu e prima oară când se pune problema cine “are timp” să meargă la tipografie.

Nu, nu mă deranjează criticile, însă când numai asta primeşti şi vezi că altul nu ştie decât să dea cu gura, începe să te cam irite. Împroşcăm critici în stânga şi-n dreapta, apoi ne cerem scuze şi ne prefacem că ne înţelegem de minune. Iată că eu m-am săturat de discuţiile voastre şi n-am chef să mai continuu aşa.

“Problema e că nu ştim layout”… O să ştiţi!

Publicitatea de stat ca modalitate de mită în presă (dosar de investigaţie)

Analiză a materialelor din presă legate de subiectul publicităţii de stat, plus comentariile jurnaliştilor Petrişor Obae, George Hari Popescu şi Iulian Comanescu asupra fenomenului.

Introducere

Cheltuielile cu publicitatea ale Guvernului României au scăzut de la 14,7 milioane de euro în 2004, la numai 3 milioane de euro în 2005, în urma demersurilor societăţii civile pentru transparentizarea şi atribuirea echitabilă a contractelor de reclamă guvernamentală. Acestea sunt rezultatele ce reies din raportul anual de monitorizare a publicităţii de stat, „Publicitatea de stat – un an de transparenţă” întocmit de Centrul pentru Jurnalism Independent.

„Mita” în presă se traduce ca o înţelegere între conducerea redacţiei şi un partid politic/o firmă, a spus analistul media Iulian Comanescu într-un e-mail personal. „Redacţia primeşte anumite facilităţi – de obicei o finanţare prin publicitate – şi este prietenoasă cu respectiva entitate”, a mai precizat el.

Problema publicităţii de stat se împarte în două perioade importante în România: înainte de anul 2004 şi din 2004 până în prezent. Conform afirmţiilor jurnalistului Evenimentului Zilei, Petrişor Obae, perioada dinainte de 2004, aflată sub conducerea PSD, a fost cea mai neagră din istoria recentă a presei româneşti. Baronii PSD au încercat să controleze apariţiile politice în presă şi să-şi spele imaginea prin utilizarea fondurilor monetare de la Guvern, profitând de vulnerabilitatea economică a ziarelor.

„Ziarele erau atât de vulnerabile la finanţarea din bani publici din motive de venituri reduse. Veniturile reduse veneau – şi vin – din tiraj mic, preţ de copertă mic, încasări cash din publicitate mici. Cele trei motive se reduc la puterea de cumpărare a cititorului şi la lipsa de profesionalism a titlurilor mai expuse la acest gen de mită deghizatã, adică la tiraj mic şi detargetare”, a afirmat Comanescu.

Perioada 2000 – 2004

Guvernarea PSD a deţinut controlul asupra presei româneşti, asemenea dicatatorilor în perioada comunistă. Liderii PSD, în frunte cu Adrian Năstase, au controlat orice apariţie a puterii în ziare şi au speculat nevoia periodicelor de bani, şantajându-le cu ofertele de publicitate. În urma scandalului „publicităţii de stat”, a ieşit la iveală faptul că guvernul Năstase atribuia reclamă guvernamentală mai curând în funcţie de orientarea politică decât de eficienţă.

Desigur, acest fenomen a afectat negativ practica jurnalistică şi imaginea ziariştilor. Cum ar mai putea scrie ei obiectiv despre cei care i-au finanţat? „Cum să scrie de rău despre ei, doar i-au ajutat cu bani să rămână pe piaţă! Cum ar putea da ei în Guvern când au primit atâţia bani de la ei? Cum ai putea să dezvălui corupţia politicianului când el te-a ajutat?”, explică George Hari Popescu, profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Astfel, activitatea jurnalistului este afectată. El nu mai este imparţial în tratarea subiectelor cu ţintă finanţator, nu mai e obiectiv, deci ziarul nu mai are scopul de a informa din moment ce face o selecţie politică a informaţiilor.

Conform datelor oferite de Guvernul României, în anul 2000, ministerele şi instituţiile subordonate acestora au alocat pentru publicitatea de stat 8,9 milioane de euro. Odată venit la putere, partidul PSD a mărit alocaţiile destinate publicităţii cu 35% în primii trei ani, cu o medie de 13,5 milioane de euro, pentru ca în anul 2004 – an electoral – suma aproape să se dubleze faţă de anul 2000: 17 milioane de euro.

Ordonanţa de Urgenţă 40 din 2005

La începutul lui 2005, guvernul Tăriceanu a adoptat Ordonanţa de Urgenţă 40/2005 la propunera unui grup de lucru cuprinzând organizaţii neguvernamentale precum CJI, Agenţia de Monitorizare a Presei, reprezentanţi ai industriei şi ai Clubului Român de Presă.

O dată cu adoptarea Ordonanţei, lucrurile urmează o cale precisă atunci când vine vorba de publicitatea din banii publici.

Actul normativ modifică şi completează legea achiziţiilor publice prin crearea unui contract de publicitate media. Acesta este definit ca un contract de achiziţie publică de servicii ce are ca obiect creaţia, producţia şi/sau difuzarea de reclamă sau alte forme de promovare prin intermediul mijloacelor de informare în masă scrise, audiovizuale şi electronice.

Perioada 2004 – prezent

Cheltuielile cu publicitatea ale guvernului României au scăzut de la 14,7 milioane de euro în 2004, la numai 3 milioane în 2005, în urma demersurilor societăţii civile pentru transparentizarea şi atribuirea echitabilă a contractelor de reclamă guvernamentală, reiese din raportul realizat de CJI cu privire la transparenţa fondurilor din publicitate pe anul 2005.

Schimbarea sistemului de atribuire a publicităţii de stat a afectat mai ales publicaţii de tiraj şi buget mici. Este de mentionat cazul Independent, publicaţia condusă de Horia Alexandrescu, care şi-a încetat apariţia timp de câteva luni, pentru a reveni fantomatic la chioşcuri, ulterior, sub formă de săptămânal, scrie Hotnews în 26 iunie 2006.

„Să facem totuşi o diferenţă necesară între ce a fost şi ce este. În ultimii doi ani, presa a câştigat în libertate, publicitatea de stat se distribuie pe criterii de transparenţă, iar presiunea puterii, cenzura politică în instituţiile publice de media, aproape a dispărut”, afirmă Dan Tăpălagă în articolul „La multi ani, şacalilor!” din ziarul Cotidianul din 4 mai, 2006.

Libertatea de exprimare a presei se datorează şi trusturilor care s-au înfiinţat în ultimii ani. „În prezent, asocierea grupurilor de presă în trusturi asigură o oarecare stabilitate economică, ceea ce face ca jurnaliştii să fie independenţi de interese politice”, a concluzionat Obae.

În ceea ce priveşte publicitatea de stat în viitorul an electoral, Comanescu afirmă că „publicitatea electorală mascată va fi mult mai atent controlată”. Ceea ce înseamnă că la alegerile electorale din anul 2008 nu se v-a mai repeta ce s-a întâmplat în 2004. „În rest, probabil că bugetele de publicitate electorală vor creşte, iar mesajul candidaţilor va fi mai inteligent”, a mai precizat el.

Fun CU Astral ȘI UPC

Ar trebui să fac o categorie specială pentru Astral, pentru că distracţia continuă. Am înţeles că sunt incompetenţi şi nu sunt în stare să-mi activeze linia telefonică. Dar nu e aşa că e amuzant să mergi să-ţi plăteşti Internet-ul şi să nu le meargă lor netul şi să te cheme mai târziu? Dar ce spuneţi de faptul că facturile nu mai ajung de mult acasă şi trebuie să mergi la începutul lunii de capul tău să plăteşti? Ce se întâmplă însă când mergi să plăteşti şi ţi se spune că nici măcar nu s-a emis factura pe luna curentă? Astral, I wanna divorce!

ÎN PLINĂ SESIUNE

Am mai scăpat de un examen. Oare de ce am îngroşat “scăpat”? Pentru că asta fac. De când am intrat la facultate nu ştiu cum să fac să iau note mari şi să nu intru la taxă. E trist, pentru că din trei ani, deja s-a scurs un an jumate şi încă nu-mi e clar ce vreau să ies din facultatea asta. Şi mă tot gândesc la ce spune un prof la fiecare curs şi seminar: voi nu sunteţi studenţi, voi nu studiaţi! Tot ce vreţi este să treceţi, să luaţi examenele, să scăpaţi de referate. Şi mă mai gândesc la ce spune un prieten din State: noi facem “research” cu profesorii aici, că e competiţie mare între universităţi “să găsim soluţii noi pentru problemele lumii”. Well, ain’t that cute?

Oare semestrul ăsta am fost studentă? Am făcut o observaţie ştiinţifică (vorba vine), un interviu de istorie orală, un dosar de investigaţie jurnalistică, am fost la bibliotecă chiar dacă nu eram în sesiune şi chiar am dat pe la cursuri. Hmm, nu, nu prea am fost studentă.

Mai am un examen în trei zile. Să văd cum scap şi de ăsta că m-am săturat.

SCUTIRE

Simcute lipseşte pentru că se tratează cu tot ce aduce lumea de la pastile, ceaiuri la calciu efervescent. R.I.P. până va renaşte din propriul guturai.