S-A LANSAT FORUMUL FJSC

Primul forum de discuţii oficial al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) s-a deschis în 26 noiembrie. Încă din prima zi, adresa etajul6.ro a fost vizitată de 295 de utilizatori, conform serviciului de monitorizare trafic.ro.

Forumul conţine discuţii despre activitatea academică şi cea extracuriculară a studenţilor FJSC. O altă categorie importantă este cea legată de examenul de admitere la FJSC.

Admiterea a fost, de altfel, motivul lansării acestui forum. „Ideea mi-a venit după ce am citit pe forumul Ministerului Educaţiei discuţii despre admiterea la FJSC. Erau mai multe informaţii eronate, aşa că am propus conducerii facultăţii deschiderea unui forum oficial moderat de studenţi”, afirmă George Hari Popescu, administratorul domeniului etajul6.ro.

Până în 29 noiembrie, 244 de utilizatori erau membri. Cei care doresc să devină membri, pot alege una dintre cele trei poziţii: student, candidat, profesor. Moderatorii discuţiilor sunt studenţi. Numele domeniului etajul6.ro vine de la locul unde-şi are sediul facultatea în complexul „Leu”.

Forumul FJSC foloseşte platforma YaBB 2.1. Interfaţa a fost tradusă de o echipă de studenţi coordonaţi de Popescu.

FORUMUL STUDENȚILOR LA FJSC

Întâi blog, acum forum. Aţi văzut voi forum mai frumos ca ăsta la alte facultăţi? Încep să fiu mândră că sunt studentă la FJSC. Felicitările merg către George Hari Popescu şi echipa de studenţi care l-a ajutat. Bravo! Deci, haideţi la etajul 6 să socializăm!

AM FOST LA ȚARĂ

Ce să zic. La câţi pensionari sunt în Bucureşti, eu n-am găsit nici unul pentru interviul meu de istorie orală; aşa că am mers la ţară, la mamaia.

Nu au fost evenimente ieşite din comun. Dar drumul până acolo şi casa bunicii m-au întristat. Trenul personal care ajunge în satul Lieşti e plin de navetişti: bărbaţi care duhnesc a alcool şi sudoare. Oameni simpli aş zice, care nu ştiu altceva decât muncă, neveste şi copii; pentru că nimic nu se întâmplă în aceste comune uitate de lume. Eveniment este atunci când mai pleacă cineva în Italia. Că apoi trimite bani familiei rămase şi, imediat răsare o vilă în locul cocioabei strămoșești.

Casa bunicii nu s-a schimbat deloc. Diferenţa se vede însă în grădină şi în oameni. Când era tânără, mamaia planta flori şi pomi în grădină şi avea grijă de ele în fiecare zi. Seara mirosea mereu a regina nopţii şi a narcise când ieşeam în curte să mâncăm. Acum miroase a praf, iar curtea a rămas trist de pustie.

Înainte nu trecea zi în care să nu vină oameni în vizită la mamaia să stea la poveşti. Acum vin doar când au nevoie de ceva, ca mine…

Mă bucur însă că am mers. Cu ocazia interviului am descoperit o parte a tinereţii bunicii, pe care altfel n-aveam cum să o aflu. Dar îmi place şi să cred că viaţa ei nu ocupă numai trei ore de bandă înregistrată sau 20 de pagini cu liniuţe de la capăt.

Mi-am făcut tema.

CÂND ÎȚI ESTE LUMEA MAI DRAGĂ

Inevitabil, trebuia să înceapă şi perioada testelor, că doar am scris deja romane la unele materii. Ce-mi place mie la testele grilă e că, la final, toată lumea se strânge să spună ce a făcut şi să afle ce au făcut ceilalţi. Iar cum de cele mai multe ori părerile sunt împărţite, în loc să te lămureşti, în final pleci şi mai confuz. De aceea, prefer să las rezultatele în seama profilor.

Miercuri test de filozofat. La propriu.

MICA PUBLICITATE

Urgent! Caut persoană cu vârstă peste 70 de ani pentru interviu. Cei interesaţi trebuie să poată vorbi cu mine despre viaţa lor timp de două zile câte 3-4 ore. Ofer suc şi prăjiturele şi recunoştinţă veşnică. Dacă mă puteţi ajuta, sau cunoaşteţi pe cineva care mă poate ajuta, lăsaţi-mi un comment unde vă pot contacta.

Este cît se poate de serios!

Fair exchange

There’s a new trend among the beggars at the subway. They don’t say prayers anymore, they sell you magazines which are normally free. B24FUN for example. Well, since the sacred portraits don’t work on young people, why not try something that has some value for them, like these mags? Oh, did I mention that Christmas is coming this way at full speed? You’d better watch out, for beggars will sing!

For those who wanted blog update

Crowded season, no time for play. There are a few things that struck me the previous week though. And here they are, one by one:

Some teachers can’t answer “Why” questions anymore.

Some teachers strangle students with cables.

Last week I had the impulse to rise up to my feet when a male teacher walked into the class. I wonder why…

When I go to the library I am a number; sometimes even more than one. I am the number of the desk I am sitting at, the number of my card, the number of the key to the lock room. Do you want to know what my favorite number is?

Girls at the Faculty of Psychology turn around whenever they hear a baby cry. Then they turn back and say “How sweet”. (I don’t mean to generalize, but they were so many and they turned around at the same time)

Girls at Psychology ask one another: “Do you have a boyfriend?” and “How are you getting along?” and then say “How sweet”. (Again, just an instance)

From a poster at Psychology Faculty: A refugee doesn’t bring just a pack full of stuff with him when coming to his new country.

I went to a press conference last week. Almost felt asleep. But it was a good exercise to see that a cameraman paid more attention to the conference than did the reporter. He was actually begging the girl to ask a question in the end. Well, she ate during the entire event.

There. See? I do nothing but school and library. Then why don’t I feel like a student?