Pentru candidatii la FJSC

Va rog sa folositi cu cap foile si ciornele de examen. Astazi am facut bataturi in palma stampiland toata ziua mii de coli. Sa va fie cu noroc! 

ANUL TRECUT PE VREMEA ASTA

Agitatie mare la admitere la fjsc si anul acesta. Am fost azi sa-mi depun dosarul de practica la secretariat si mi-am amintit cum, anul trecut pe vremea asta, stateam in bancuta si completam formularul de inscriere la facultate. Singura facultate la care am aplicat. Nu stiam ce-i cu FJSC-ul, stiam doar ca vreau sa fac jurnalism. Imi cumparasem cu doi ani inainte brosura de admitere si asta a fost pregatirea mea.

Si totul s-a petrecut destul de repede. Examenul scris s-a desfasurat rapid intr-o sala murdara dintr-o cladire a Electronicii. Subiectele la limba romana au fost de ras, probabil vor fi la fel si anul acesta. La creativitate am avut de facut o naratiune care sa porneasca de la faptul ca cineva te-a luat in brate pe strada. Am facut o naratiune destul de riscanta, poveste in rama, despre drama unei vaduve chineze. Asiaticii, popoare cu traditii cel putin curioase, m-au inspirat pentru povestea mea. Al doilea subiect la creativitate: descriere. Atmosfera dintr-o telecabina care s-a oprit brusc la nush ce altitudine. Descriere, ce naiba?! Eu i-am imprimat si un fir narativ. E altceva decat sa spui cum arata peisajul de la inaltime si ce figuri ingrozite aveau oamenii din telecabina. In fine.

La examenul oral am avut insa emotii. As I’m not a very good speaker, mi-am tot facut probleme pana sa ajung in sala de examen. Inainte mancasem si niste cartofi frantuzesti, deci nu eram chiar in cea mai buna forma :D. M-a insotit prietena mea cea mai buna si am urcat cele sase etaje pe scari, cu tot cu cartofii in stomac. Uffa! Mai erau cam 30 de minute pana sa-mi vina randul, insa cum nu ajunsesera multi din fata mea, am intrat inainte. M-au tot intrebat unii ce-i aia “birocratie”, ca e un subiect pe tema asta si ei nu stiu ce inseamna. Apoi, cu putin inainte sa intru in sala, am vorbit cu o tipa din Iasi. Imi zicea ca are emotii, dar ca se gandeste ca profesorii examinatori sunt si ei oameni si ca o sa incerce sa si-i imagineze cand stau pe… “tron”. Eu n-am facut asta pentru ca mi s-au parut foarte de treaba profii din comisia mea. Tineri, amuzanti, ironici uneori. Am tras subiectele si am mazgalit cateva minute o schita pe ciorna. De altfel, nici nu m-am inspirat de pe ciorna; o tipa din fata pur si simplu citea si am vazut cat de rau da. Am avut de facut o naratiune cu finalul dat: “Si astfel mi-am cumparat cea mai scumpa bicicleta, indeplinindu-mi visul din copilarie”. Apoi portretul vanzatorului de biciclete si, in final, cel mai tare subiect: sa conving membrii comisiei sa renunte la examenul de admitere. Naratiunea a fost una lacrimogena, portretul, o scorpie de vanzatoare care nici nu se uita la mine (eu sarantoc fiind), iar argumentarea :) eh, se pare ca n-am fost atat de convingatoare din moment ce si anul acesta se tine examenul de admitere.

Apoi au venit rezultatele. Recunosc ca m-am uitat intai pe listele cu cei respinsi. Apoi m-am vazut a 13.

Bradutz alcatuieste un ghid pentru candidatii la jurnalism de anul acesta. Cu atatea resurse, ma intreb, cine mai are nevoie de meditatii?

Something you don’t see everyday

Imagineaza-ti ca mergi pe strada si toti oamenii din jurul tau trec pe langa tine cu ochii atintiti in carti. Asta da imagine out of the ordinary! Astazi, la semafor, a oprit langa mine o femeie care tinea deschisa in maini… o carte. Un volum de vreo 500-600 de pagini. Si era aproape de sfarsit. Sa mai spunem ca oamenii din zilele noastre nu citesc! Gasesc doua explicatii. Fie tipei ii placea atat de mult cartea incat o ia peste tot cu ea ca sa o termine, ori e atat de ocupata incat numai pe strada mai gaseste timp pentru citit, in drum spre serviciu, cumparaturi etc. Nu stiu cum e sa citesti pe strada. In cel mai rau caz, eu citeam in metrou in drum spre scoala, cand nu invatam acasa :D si atunci nu ma puteam concentra deloc. Dar cine stie? Poate ma vad peste cativa ani ca merg sa iau paine cu cartile in brate. Apoi discutie cu vanzatoarea: “Si, romanul de saptamana trecuta cum s-a terminat? A avut un final fericit?”.

PETANQUE ÎN BUCUREȘTI

Din august se joaca si in Romania petanque, un joc francez cu bile. Petanque inseamna picioare apropiate, pentru ca atunci cand arunci bilele nu ai voie sa te misti. Regulile jocului le-am enuntat in articolul din Bullet si se gasesc si pe site-ul oficial Petanque din Romania. Am fost si eu ieri in Parcul Gradina Icoanei sa ma joc. Din departare se vedeau siluete aruncand bile incoace si incolo. Unii mai experimentati, altii la prima incercare, erau destui oameni care venisera aici sa incerce jocul. Un instructor iti explica regulile si te imbie sa incerci. Apoi nu-ti vine sa te mai opresti. Interesant a fost faptul ca eram la un punct de a castiga meciul, cand imi zice instructorul o superstitie a francezilor: “Daca ajungi la 12 puncte, pierzi”. What do you know, chiar asa a fost. Merita incercat. In plus, e gratis! :D

LOCURI ȘI AMINTIRI DIN VACANȚĂ

Costinesti cu furtuna de nisip care mi-a intepat picioarele toata dimineata.

Cetatea Sighisoara dupa festivalul medieval, cu masele de turisti fotografiind in stanga si-n dreapta, stradutele inguste, turnurile, scarile acoperite, mecanismul ceasului din turn si umila camera de tortura. Concertele de orga si de alamuri, Hermann Oberth pe care l-am sters la nas, tobosarul care anunta ora si stia saluturi in toate limbile si cantece si poezii pentru copii, papusile sasesti (in)cantatoare si intregul arsenal de suveniruri.

Eforie Nord unde am tras la hidrobicicleta, pisicul jucaus de la vila, gratarul, glumele…

Mamaia cu telegondola, strada cu trenulete, biciclete, magazine, lumini. Parcul de distractii cu “comediile” :) in care m-am dat si, in final, restaurantul cu goange (beah) si cu bruschete cu sos de rosii (beah).

Brasov cu Casa Sfatului care este de fapt muzeu de istorie si unde am ramas impresionata de sala scriitorilor. Desi ma asteptam la biografii plictisitoare, am dat de documente, procese-verbale din arhivele Securitatii, poze si informatii de mare valoare, incat promit ca ma voi intoarce. Castelul Bran cu ghidul enervant si fara Dracula. De asemenea, Parcul Zoologic a fost o aventura, cu familia de maimute atat de umane, care mancau orice primeau de la oameni cu ambele maini si care au incercat sa ma atace. Apropo de atacat, aproape mi s-a vindecat intepatura de viespe. Yes, I know, ugly.

M-am intors acasa si am restante pe toate planurile.

Ei bine, “Vacanta…” ;)