PALETA REGGAETON

Mama voastra de tantari imuni la raid, spira mat si alte substante. Their favorite dish: genunchii mei. Inainte nu existau aparate de tantari, le dadeai in cap cu perna sau cu paleta. Paleta, da-mi paleta! :) Acum inteleg despre ce era cantecul ala. Amaratii, cred ca-i mancau de vii.

CASA DE PIATRĂ ÎN REPARAȚII

Pentru cei care v-ati pierdut azi timpul la televizor, sigur v-ati dat seama ca a fost ziua casatoriilor. De la prima ora, pe B1 “Nunta secolului” starring Monica Gabor si iubitul Columbeanu. Cei doi, foarte “incinsi” in biserica si vadit emotionati de acest eveniment important din viata lor. La un moment dat, Monica nu mai rezista si cere un scaun. Sa fie a doua oara cand intra intr-o biserica? Prima oara fiind la botez, fireste. Iriniel iubitel ii face aer cu evantaiul. Mai regina decat Cleopatra, ce mai! Cica au avut si foc de artificii si multe altele. Eu n-am mai rezistat.

Schimb canalul, dau peste o emisiune, “Exchanging Vows”. Doua cupluri isi aranjeaza unul altuia nunta. Cei care au fost mai multumiti de cum a iesit, pierd in final o luna de miere in Caraibe. Sa inteleg ca trebuie sa ai o nunta cat mai de kkt ca sa te bucuri mai apoi de luna de miere. Aham. M-a impresionat unul dintre miri care a plans sincer cand si-a vazut mireasa venind catre altar.

La stiri s-a vorbit despre sezonul nuntilor si cum s-au tot casatorit sute de cupluri in sectorul 2, fiind nevoie chiar si de ajutorul primarului. Of, of. Tot aici am aflat ca azi au facut nunta si Titus Steel si Jasmine Rouge, vedete autohtone ;)

Si pentru ca meniul sa fie complet, spre seara am vazut un documentar pe 1 despre nuntile hinduse in masa. Mi-ar placea sa merg si eu pe un elefant la templu sa ma marit; limuzina e asa demodata… Destul de impresionante traditiile lor: pictatul mainilor si picioarelor cu henna, alegerea costumului si a sariului, a nelipsitelor bratari, paradele la care participa tot orasul, juramintele.

Asadar, zilele astea lumea este sub dominatia insurateilor. Pentru cei care vor sa faca pasul, ciuliti urechile si luati notite. Eu inca ma mai gandesc la elefantul ala si la campul meu cu flori (pt cunoscatori).

Ii asteptam pe Andra si Catalin Maruta.

PROFESII, VOCAȚII

Pana la 20 de ani am schimbat multe joburi… Cand eram copila nu voiam sa ma fac nimic. Locuiam la bunici si-mi placea sa ma dau in leagan si sa ma joc cu animalele prin curte.

In clasele I-IV am vrut sa devin om de stiinta. Era acea perioada in care subiectele despre cosmos, extraterestii, ozn-uri erau foarte la moda. Asa ca prin clasa a IV-a am inceput sa ma documentez serios din reviste de popularizare stiintifica despre planete, stele, fizica. Cand au aflat insa colegii mei despre visul meu, au ras. M-am simtit penibil. Cum adica “om de stiinta”? Vrei sa fii Einstein? Atunci am renuntat. Pana in liceu iar am somat. A, ba in clasa a VIII-a toate fetele voiau sa fie fotomodele sau actrite. Am zis: de ce nu? Mai ales ca jucam in mici scenete la orele de engleza. A trecut si asta.

In liceu, bunica imi spunea sa invat bine biologie, fizica si chimie sa pot da la Medicina. Am nimerit o petarda la bio, o schizofrena la chimie si o super profa de fizica (ce m-a indemnat sa dau la Poli; Poli etajul 6 ;) ). Asa ca intr-a X-a ma decid sa dau la Psihologie, doar e si asta o forma de medicina… sau nu, dar asta era scuza mea. Imi dau seama ca nu se prinde de mine si, in sfarsit, in clasa a XI-a vine ideea salvatoare: jurnalism.

Se implineste un an de cand sunt la FJSC. Recent treceam prin dreptul facultatii de Medicina si m-a batut un gand… Ce bine e cand iti descoperi vocatia si esti sigur ca asta vrei sa faci o viata intreaga. Jurnalistii au pensie? :)

CU DEDICAȚIE

Dragi muncitori, va urasc ca stricati soselele si-mi stricati si mie diminetile cu huruitul vostru!

Draga calculator, I hate you even more ca ma lasi balta cand am mai mare nevoie de tine.

Draga Crina, fuck your computer girl, hai la muzeu!

Draga Andreea, mai vreau in Auditie la Conservator, sa mai radem ca atunci.

Draga Bucuresti, casa mea dintotdeauna… abia astept sa plec.

Draga Romania, aaa… whatever.

Dragi restante, sper sa va iau.

Draga FJSC, sper sa te pot plati la anul.

Draga Cristi, bafta la admitere. Stiu ca vei reusi.

Dragi colegi, dor de voi!

Dragi colegi de liceu, reuniune? La Mc, as usual :) ?

Draga Pizza Hut, you rock! Mai vreau lasagna de la voi.

Draga Scoala Populara de Arta. In doi ani n-ai fost in stare sa-mi dai o diploma. Poti sa ti-o bagi undeva acum.

Draga Adi, baschet, 1 la 1 cand vin in vizita. It’s a deal!

Draga Liviu, where the hell are you man? Te-ai insurat sau ce?

Draga Mom, schimba-ti locul de munca, esti mult mai buna decat ei.

Draga Tata, renoveaza mai repede casa ca ma sufoc. De fapt, hai sa ne mutam, vrei?

Draga P, dor mare. Need you!

ZI “BRÂNZĂ”!

De cateva zile nu mai pot adormi mai devreme de ora 3. Dimineata, of course. Ce-mi zic? Lasa ca nu ma mai culc deloc sa pot pleca la 7.30 la gara pentru un reportaj despre trenul Shakira. Dupa ce citesc diverse chestii, pe la 4 ma apuca motaiala. Sa dorm, sa nu dorm? Auzisem eu ca poti dormi chiar si cinci minute atunci cand esti realmente obosit si te trezesti tun. Imi pun ceasul sa sune. Nenorocitul!! Ce vad? 7:42; pleaca trenul si el n-a tarait! Trag blugii pe mine, pun acumulatorii in aparatul foto, ii cer lu’ tata 5 mii de acces la gara si fuga. La 8:10 eram la intrare. Trenul 12191 trage la linia 7, ba 8, ba 7. Make up your mind, people. Bine, linia 8. Merg pe peron: numai copii de mergeau in tabere, babute si mosuleti incarcati de bagaje parca erau la campionatul de culturism, nici urma de fanii Shakirei. Intreb una-alta pe acolo si ma asez pe o bancuta. Se anunta trenul. Scot aparatul. Vine, si vine, si vine, doamne ca lung mai e! Gata, e momentul unei sesiuni foto. Smile, tren! Dar ce vad? Aparatul nu se deschide. Schimb bateriile. Nici astea nu sunt bune. Cred ca m-am tampit. Sa fac poze cu telefonul? No way! Blestemata ursitoare.

8:36. Mecanicii se plimbau de colo-colo. Cand, trece un tip prin dreptul meu si se uita la mine ca la exponat de muzeu. Ce-mi zic: daca asta-i conductorul trenului, m-am scos de cateva replici ca lumea! Il las sa ia avans si pornesc dupa el. Damn, teapa. Nu era el. Merg spre locomotiva si-l vad pe omul meu cocotat la volan (chiar, trenul are volan, sau ce?). Se uita si el la mine, ma uit si eu la el, zambind. Ii zic ce-i cu mine, il intreb una-alta, nici nu cred ca stia cine-i Shakira aia. Eh, palinca asta dimineata pe stomacul gol. Si dupa ce termin cu el, il intreb cum il cheama sa-l pot cita. Ce-mi zice omul: pe mine ma cheama conductor de tren. Corect! Deci: nume – de Tren, prenume – Conductor. Excelent! Insist. Nu vrea si pace. Daca-i mai spuneam ca vreau o poza cu el cred ca se supara si pornea trenul.

8:45. Parasesc peronul cu gandul la patutul meu cald. Ajung acasa. Scot aparatul sa-l injur putin. Ce-o sa-i spun sefului? N-am facut o poza. Una!!! Ma uit mai bine la acumulatori, ce vad? Erau pusi invers! Pfff. Cat de prost tre’ sa fii? Pai, nu trebuie, dar cand esti nu prea ai ce face. Ii spun sefului grozavia, ma iarta: LOVE MY BOSS! Gata, daca am scapat, pot sa ma duc la gara sa fac poze cand se intoarce trenul de la Timisoara.

Conductor de Tren, here I come!