15 SEPTEMBRIE REDIVIVUS

15 septembrie 1993. O domnisoara care tinea o placuta cu clasa I-a B, un baiat cu bunica lui, eu in prima banca – prima zi de scoala… Putin mai tarziu ma gaseam in noua mea locuinta mancand struguri, asezata pe un teanc de reviste “Magazin istoric”, rasfoindu-le una cate una. Si mai tarziu, ajung parintii cu mobila si ies in intampinarea lor in strada. “Sandra!” se aude de la etaj o voce oarecum familiara. Privesc in sus: Adi si familia lui. Adi este prietenul meu din copilarie. Numai ca pe mine nu ma cheama „Sandra” :) .

Un baiat brunet, cu un cap mai scund decat mine, cu ochii rotunzi, in spatele unor ochelari borcanati, putin durduliu (avea diverse porecle), dar intotdeauna vesel si pus pe joaca. Mergeam in fiecare zi impreuna la scoala. Stateam in aceeasi banca. Ne faceam temele impreuna, ne jucam si mergeam sa luam lectii de pian sau de karate. Asa aratau zilele cand eram copii.

Adi a plecat insa in State in clasa a VI-ea. Am tinut legatura prin telefon si scrisori, fireste, iar mai nou prin e-mail si blogging, dar n-a mai fost la fel; nici n-avea cum.

Acum eu ma uit la el ca la un zgarie-nori. Ii place sa joace baschet si asculta rap si hip-hop. E student in anul doi la Medicina acolo, vrea sa devina chirurg estetician „sa le faca fetzele vedetelor”, cum spunea el. Si mie, sper, cand o sa mai imbatranesc.

N-o sa uit niciodata:

Imaginea lui cand m-a strigat prima oara de la balcon.
Cum ne duceau parintii la scoala: noi in fata, ei in spate, ducandu-ne si ghiozdanele :D
Cum imi tot dadea peste mana cand scriam, de ajunsese caietul meu de caligrafie caiet de cardiografie.
Cum ne-am certat ca amandoi voiam sa stam in banca cu Mihnea.
Ca m-a enervat cand am mers prima oara la pian pentru ca a interpretat cantecul pe care voiam sa-l cant eu.
Cand a cazut bunica lui in canal fiindca el intra in toate baltoacele pe care le gasea :D
Cum ne bateam la karate (abia astept sa ne mai uitam impreuna la caseta aia sa mai radem unul de altul)
Cum am invatat sa merg pe bicicleta in holul ala ingust din blocul lui.
Cum ne uitam impreuna la Cartoon cand eu nu aveam acasa cablu si nu prindeam decat desene cu Ciocanitoarea Woody si Sandy Bell.
Cand faceam atmosfera de discoteca cu becurile alea colorate si lanternele. Si unul dansa pentru bunici iar celalalt invartea lanternele si mai ceream si bani la intrare pentru asta.
Cand ma batea la jocurile lui si cum se oftica atunci cand pierdea.
Ce geloasa eram cand si-a luat role si se plimba pe strada iar eu cascam ochii la el.
Cand ne jucam ascunselea in fata blocului lui Cati si Gabi si ce mai fugeam cand ieseau dobermanii.
Cand m-a pacalit de 1 Aprilie ca aveam geaca murdara.
Cand mergeam intr-o sala de jocuri electronice si eu nu pricepeam nimic, dar el era absolut fascinat.
Cum am facut schimb de adrese atunci cand a plecat.

Si mai voiam sa spun cat de ca lumea e ca e 15 septembrie si nu trebuie sa merg la scoala!! Trebuie sa ma obisnuiesc cu asta…